Ciudat. Au început să tragă şi la coafor.

Ce se întâmplă de au început unii să tragă în interiorul saloanelor de coafor? Înainte se împuşcau şi ei ca oamenii- pe stradă, prin cârciumi sau la birou. Acum au început să tragă şi acolo unde doamnele îşi pun părul pe moaţe şi rămân cu el făcut permanent, după ce e pârlit cu praf de puşcă. Priviţi ştirea alăturată, este extrasă din ziarul “Libertatea”: pe 13 octombrie 2012, tabloidul anunţa sec un “carnagiu” la un coafor din Seal Beach (Statele Unite). Ziariştii relatau că un bărbat a deschis focul într-un coafor şi opt persoane au decedat instantaneu acolo, atinse de gloanţe. La Bucureşti, agentul de poliţie Gheorghe Vladan a împuşcat şi el opt persoane, din care au murit două. Se ştie de ce a tras Vladan: era gelos. La americani atacatorul de la coafor a tras dintr-un alt motiv: cică a deschis focul după ce a văzut nota de plată pentru coafura soţiei.

Despre sindromul “coada de maimuţă ” la PRO TV. Fără părtinire

Pentru anumite domenii, Taraf TV e mai onest şi mai direct decât PRO TV în materie de informaţii. La Taraf TV vine lăutarul şi spune fanului Taraf TV că viaţa adevărată înseamnă femei, bani, băutură şi duşmani puţini. PRO TV, în schimb, vine ocolit şi viclean, cu nişte mizerii fabricate de alţii (evident, nu-I duce capul nici să îşi fabrice propriile mizerii), pe care le prezintă ca simple ştiri, dar care, în context, devine in timp chiar “filosofia de lucru” a lor, imaginea lor despre lume şI viaţă. Ar putea vreodată un protevist real să accepte că în lumea asta există şi lucruri ce nu pot fi demonstrate, precum naşterea lui Iisus? Nu. La câte filme proaste au în cap băieţii ăia ai lui Costi Mocanu, linse direct de pe platoul Hollywood, e greu să-I mai întorci la Scott Fitzgerald, Proust sau Petre Ţuţea. Mai nou, uite ce mai difuzează domnii şi doamnele maimuţe de la PRO TV, citând o respectabilă publicaţie neoprotestantă, Daily Mail: cică se clatină creştinismul fiindcă au găsit unii mormântul lui Isus. Asta după ce, anterior, PRO TV şi alte maimuţe din media au susţinut că Isus a fost căsătorit prin Japonia etc.. BLOGpeBLOC regretă că încă mai există oameni care îşi pierd timpul cu acest post de televiziune, asta arată nivelul jalnic la care se află naţia în materie de cultură, şi revine cu un sfat cuminte: dacă vreţi să vă creşteţi copiii sănătoşi la cap, să-I ţineţi departe de acest “divertisment” protevist, o combinaţie ucigătoare între ignoranţa saxonă şi miserupismul latin. Unii vor spune că ştirea de mai sus este doar un biet rezultat al goanei după rating a proteviştilor. Adevăr adevărat vă spune BLOGpeBLOC că ştirea respectivă este doar rezultatul ideologiei celor din Pache Protopopescu. Să nu-l credeţi niciodată pe Costi Mocanu vreun academician, pe Adrian Sârbu vreun atlet al culturii universale, pe fătucile şi guguştiucii de presă ai PRO TV nişte munţi ai cunoaşterii.. Dacă fanii PRO TV mai pun mâna pe câte o carte, BLOGpeBLOC garantează (vizionând doar ştirile lor) că şefimea PRO TV răsfoieşte la greu doar cărţile de joc, cartea de telefoane şi Mersul trenurilor. Poate şi Buletinele informative ale Poliţiei, rubrica de violuri. Unul din puţinii fani inteligenţi ai PRO TV a postat un comentariu (cuprinzător, dealtfel) referitor la ştirea scremută a PRO TV. Indirect, comentariul acestui cititor ar trebui să îl îndemne pe bossul Ad. Sârbu să mai pună şi el mâna pe o carte de Biblie şi să se ţină strâns de dânsa: “Asta-mi aduce aminte de un anunt de la mica publicitate: "Vând flori dupe mormântul Domnului dă-n Egipt". Băieti... Măi copiii tatei... Când o să răsfoiţi (că de citit n-aveţi vreme) cele 50 de volume din Dictionnaire de Theologie Catholique et de Liturgie o să constataţi că există în lume mii de morminte creştine cu semnele reproduse in "mormântul lui Iisus din Ierusalim". Asta ar însemna să-L descoperiti pe Iisus din India până în Irlanda. Halal arheologi!”

Fără trufie

Astăzi, după mulţi ani, am vrut să plâng. Citind o frază din ziarul “Adevărul”, mi-am spus că doar plânsul acesta de ora 21.00 mă va curăţa pentru totdeauna de trufia de a crede că sunt viu într-o Românie vie. Parcă tragismul acesta, al ştirilor noastre populare, ne descriu doar copârşeul comun, de morţi în viaţă, de oameni care trăiesc doar hrăniţi cu fotbal, cu E-urile din alimentară, cu frica pentru mâine şi cu nedreptatea acestui nenorocit precept ”Speranţa moare ultima”. “Fetiţa în vârstă de trei ani”, scriu cei de la ziar, “a fost găsită în braţele tatălui ei, legată de trupul acestuia cu un cablu electric, a declarat şeful echipei de scafandri care au scos la suprafaţă trupurile neînsufleţite ale bărbatului şi celor doi copii ai săi”.

De trei zile urmăresc ştirile despre bărbatul din Cluj, dispărut împreună cu copiii săi. Mi-am dorit, am sperat, am jurat că acel om îşi va lăsa copiii pe malul lacului Tarniţa şi va intra singur în apă. M-am abţinut să îl blestem, să-I spun că e un ticălos, un nemernic, o bestie şi un om de nimic, aşa cum îl va fi învinovăţit toată ţara. Ar fi fost doar un mod facil de a rezolva o ecuaţie fără necunoscute, odată ce ştim cu toţii că omul ăsta, nebun sau nu, a fost ucis lent, în ani, chiar de ţara lui, de România, prin hidra care reprezintă zilnic această Românie: prin proştii din administraţie, corupţii din justiţie, durii din poliţie, aroganţii din afaceri, curvele din şoubiznis, prin nepăsătorii din Sănătate, şuţii cerşetori plecaţi în Marea Britanie, cretinii din presă care publică poze cu copii ucişi, trecătorii insolenţi din stradă, credincioşii fără Dumnezeu sau guvernele jemanfişiste.

Aş fi iertat orice acelui clujean: să se fi sinucis prin explozie, prin implozie, prin împuşcare, spânzurare, străpungere, otrăvire, aruncare în gol, sfârtecat de cai sau călcat în picioare de interlopii vreunui clan din Mănăştur, dar nu legat cu un cablu electric de trupul copilului său. Cred că moartea înseşi s-a simţit umilită când a fost chemată acolo, la un liman de lac îngheţat, ca să găsească un cablu legat de un copil. Într-un târziu am realizat că, de fapt, de-aici plecau rărunchii plânsului meu: închipuindu-mi mişcarea aceea fină, delicată a copilului de trei ani de a se lipi de tatăl său la intrarea în apă.

Fără îndoială, în gheaţa lacului, copilul s-a strâns lângă bărbat şi a căutat o nenorocită de căldură pe care ţara nu reuşise să i-o dea încă de la evadarea din pântecul mamei. Imaginându-mi mişcarea asta delicată, care cere atâta protecţie şi atâta iubire, astăzi, pe la 21.00, după mulţi ani, am vrut să plâng. Să merg civilizat într-un colţ fără lumină şi să plîng icnit, în tăcere, pentru copilul acela care are vârsta copilului meu. Să plâng pentru ţara asta amărâtă şi plină de alienare, România, care are pretenţii de putere regională şi unde părinţii îşi decapitează copiii sau îi leagă cu un cablu electric. Să plâng regulamentar şi cuminte, patru icnete la fiecare minut, ca să nu tulbur ordinea publică. Apoi să mă întorc dracului la birou şi să mă mir, fără trufia mea obişnuită, ce primăvară frumoasă a venit dincolo de geam. (Traian George Horia)

(Foto: evz.ro)

Cu pişu pe pişu călcând

România a stabilit câteva triste recorduri în Europa, dar compensează şi cu performanţe drăguţe. De exemplu, România e fruntaşă la consumul de bere. În consecinţă, românul verde nu face doi paşi fără să-l apuce pişarea. Ca şi la strămoşii lui din India, românul verde urinează acolo unde îl prinde necesitatea şi merge mai departe; coloana de trecători aproape că îl atinge dar românul verde îşi vede în continuare de sentimentul lui lichid.până termină. În imagine, românul verde face pipi chiar la ieşirea de metrou Apărătorii Patriei. BLOGpeBLOC crede că un asemenea om chiar este un fel de apărător al patriei, este un fel de mic erou. De ce? Păi, de exemplu, dacă ia foc ceva prin apropiere, el se va năpusti acolo şi va stinge focarul făcând pipi în mijlocul flăcărilor. (Foto Traian George Horia)

Când bliţul se loveşte de dunga poliţistului

În imagine, doi poliţişti de la metroul bucureştean stau la o parolă şi discută ce plictisitor e într-o ţară unde nu se întâmplă nimic. Unde nu se întâmplă nimic nici măcar în subteran. După cum se poate vedea, cei doi poliţişti, aflaţi cu spatele la obiectivul aparatului de fotografiat, arată amândoi a licurici (s-a "lovit" bliţul aparatului de dunga hainelor). În stînga este un poliţist mai subţirel, iar în dreapta este un poliţist aproape obez, estimat de BLOGpeBLOC a avea cel puţin 100 kg în greutate, de aceea, se poate spune că în imagine avem un licurici uşor şi un licurici foarte gras. O mulţime de licurici în Poliţie... (Foto BLOGpeBLOC)

România mare, pune totul la picioare

Ce se mai poartă, în materie de autonomie şi de creier înfierbântat, pe maşinile din România? Mai nou, un autocolant cu o hartă care ar înghiţi foarte mult teritoriu în secuime, cu Trei Scaune perfect tricolore şi cu Ungaria care ar putea să se supere foarte tare.

(Foto Bebe Pitei)

(Notă Măreşte imaginea cu clic)

Radu Moraru vrea să-şi facă emisiunea de la Naşul TV în studioul de suflet al "adversarului politic" Radu Mazăre

Radu Moraru şi-a luat televiziunea la spinare şi rătăceşte acum pe unde apucă, poate cu amintirea gloriei de odinioară şi cu speranţa unei re-lansări cât mai grandioase la Bucureşti. Deoarece roata morii se-nvârteşte, Moraru a ajuns filosof: omul se face frate cu “duşmanu’ politic” şi închiriază pe Splaiul Unirii un studio de filmare, indiderent de culoarea lui. În prospecţiunile sale, Radu Moraru a ajuns zilele acestea şi la studioul din Bucureşti al TV Neptun Constanţa, televiziunea de suflet a „adversarului politic” Radu Mazăre. Moraru voia să închirieze studioul din Splaiul Unirii pentru a înregistra acolo emisiunea principală a grilei Nasul TV. L-a întâmpinat directorul de la Neptun TV, Dan Dumitru, supranumit „No comment”, cel căruia îi plecau reporterii prin Irak, pentru ca el să afle din presă. (foto adevarul.ro)

LA MULŢI ANI ŞI O PRIMĂVARĂ EXCELENTĂ DOMNIŞOARELOR ŞI DOAMNELOR , DIN PARTEA BLOGpeBLOC!

Foto: BpB

Cum împacă Dan Diaconescu KK-ul din politică şi PIPI-ul din urologie. La aceeaşi emisiune.

Ieri seară, dintr-una din camerele apartamentului lui Dan Diaconescu, televiziunea OTV a transmis un Congres al Partidului Poporului. Când şi când, dacă oboseau pensionarii sau Diaconescu de atâta vorbit despre rahatul din politică, regia băga imnul Partidului, care nouă ni s-a părut o manea foarte reuşită. La 20.17 transmisiunea s-a oprit brusc şi a început o emisiune în care Dan Diaconescu vorbea cu un domn profesor despre urologie (notă BLOGpeBLOC- "ramură a medicinii care se ocupă cu studiul aparatului urinar"). Succesiunea asta de scene ar putea să ne ofere concluzia finală: la Partidul Poporului, când nu vorbeşti, cânţi şi când nu cânţi, te pişi. Şi invers. Întrebarea e când or să muncească oamenii de la Partidul Poporului? (foto ghimpele.ro)

O nouă pagină ruşinoasă în Justiţie. Ucigaşul unui cetăţean american a primit... 5 ani de închisoare de la judecătorii din Giurgiu

BLOGpeBLOC s-a întrebat nu o dată, alături de mulţi oameni de bun-simţ din această ţară, dacă puterea judecătorească există cu adevărat în România. Dacă la Bucureşti mai există condamnări în rândul evazioniştilor sau interlopilor (chiar cu executare), în teritoriu- de la Craiova până în Constanţa şi Giurgiu, s-a instaurat de mult timp senzaţia că Justiţia este doar o biată maşină de spălat a mediului interlop. Nu există condamnări cu executare în fapte care au fost documentate ca „periculoase” de Poliţie şi Parchet şi nimeni nu răspunde pentru aberaţiile sentinţelor judecătoreşti. Ucigaşul baschetbalistului american Chauncey Hardy a fost condamnat la cinci ani de închisoare: astfel, cu puţin noroc, Ionuţ Tănăsoaie, zis Gypsy, va putea ieşi din puşcărie în 2.6 ani. Membrii clanului "Butoane" vor înţelege de aici că pot agresa pe oricine în linişte şi pace. Iar contribuabilii, cei care îi ţin pe magistraţi pe salarii fabuloase pentru aceste timpuri de criză, se vor simţi într-o mai mare nesiguranţă.

Cum a fost ţinută România pe loc de către "cumetrie"? Simplu, prin promovarea non-valorilor.

“Sistemul nostru politic este răspunzător în mod colectiv pentru toţi funcţionarii pe care i-am angajat prin favoritisme, pentru privilegiile pe care le-am acordat prin lege, pentru cererile scandaloase pe care le-am satisfăcut, pentru sindicaliştii şi oamenii de afaceri pe care i-am favorizat şi pentru hoţii pe care nu i-am trimis la închisoare”. Asta a spus-o un lider politic grec, dar cât de mult se potriveşte şi cu răspunderea pe care o are sistemul politic mioritic. România a fost şi încă este o ţară care oferă şanse inegale tinerilor de condiţii materiale diferite, de aceea se şi emigrează masiv. La câţi oligofreni şi incapabili au fost angajaţi în instituţiile statului (de la Primării, Prefecturi, Judecătorii, Poliţie până la Companii Autonome, SRI, ministere, Parlament etc), se poate spune că această tristă moştenire a epocii comuniste numită cumetria a menţinut puternic România pe loc. Oameni valoroşi au rămas, deseori, îndepărtaţi fiindcă nu au avut “spate”, în locul lui a venit diletantul, valorile au plecat şi pe urmă România s-a pomenit că nu are rezultate pe utilizarea fondurilor europene, pe Justiţie, pe aplicarea legii, pe gospodărirea localităţilor etc. Din păcate, despre diletanţii din presă, discuţia s-a rezumat, de multe ori, doar la TVR, celebră pentru angajările “în familie” pe care le-a exersat încă din vremea familiei Ceauşescu. Mai există, însă, un Radio public, o agenţie de ştiri naţională, multe altele… Şi mai există, încă (stupoare!) români care au ales să nu plece din ţară, deşi, uneori, se simt stingheri şi sufocaţi de această infectă atmosferă a neprofesionalismului.

Se poate fericire mai mare pe Ion Clămparu? Cică ar putea fi prezentat judecătorilor români.

Un proiect jurnalistic numit Centrul pentru Raportarea Crimei Organizate şi Corupţiei (OCCRP) susţine că mega-proxenetul român Ion Clămparu, zis "Cap-de-Porc", ar aştepta extrădarea în România, după ce a fost déjà condamnat la 30 de ani de închisoare de o instanţă din Spania. Presupunem că, pentru o asemenea eventualitate, viaţa lui Clămparu ar deveni una “de boier”. Asta fiindcă nu ar fi chiar de neconceput ca judecătorii români, după un obicei care i-a consacrat în ultimii 21 de ani, să îi suspende lui Clămparu orice executare a pedepsei şi să îi dea ceva cu suspendare. “Ceva” care, în general, este denumit de acei judecători mioritici “pedeapsă”. (foto Antena 3)

Cum a descoperit ziaristul Levant un nou tip de dizident politic: dizidentul Mondial

Sincer, prietenul şi amicul nostru Christian Levant ne-a adus aminte, cu acest caz, de un reporter OTV care, în urmă cu nişte ani, îl întreba la Jilava pe Sile Cămătaru: “Domnule, cine sau ce a avut interesul să vă bage la puşcărie?”. Când un articol prost e făcut cu studenţi la seral, faptul in sine rămâne doar un biet amănunt, pe când dacă e făcut cu jurnalişti cu pretenţii, devine un dezastru pentru cei din jur. Prezentăm acum, cu sprijinul important si indirect al lui Christian Levant (foto drpt.) de la ziarul de metrou “ring” (având funcţia ingrată de “jurnalist de investigaţie” la un cripto-tabloid) o tehnică de manipulare frecventă în presa dâmboviţeană, care oferă avantaje doar ziaristului- cel care inventează efectiv ştirea din corpul sec al unui text. Dincolo de titlu, însă, cititorul nu va găsi nimic. În cazul de faţă, ştirea este “plată”: conducătorul de clan romanes Bercea Mondial, care mânuieşte mai bine sabia decât microfonul, e condamnat la închisoare. Investigatorul Levant vreau un “cârlig” şi adaugă o idee: dar dacă acest Bercea a fost condamnat politic? Hârtia suportă orice, indiferent că ziarul e citit sub pămînt sau în ceruri. Aşa se nasc multe din titlurile aiuristice care au izgonit popularitatea presei până la cel mai scăzut nivel al său. Titlul articolului este “O sentinţă politică? Avocata lui Bercea Mondial: “S-au făcut presiuni”. La modul simplist, ziaristul “sugerează”, avocata admite cu juma’ de gură (“Nu fac niciun comentariu dacă este o hotărâre politică sau nu”) şI toată lumea, mai puţin cititorul păcălit, pleacă mai apoi mulţumită acasă: Levant, spre casa lui, avocata lui Bercea spre casa ei şi Bercea spre arestul lui. Mai rău este că pe o astfel de malversaţiune de presă, publicaţia se transformă într-un instrument de prigonire a magistratului care a pronunţat sentinţa. Unii jurnalişti ştiu că magistraţii sunt influenţabili, aşa că nu se sfiesc să le publice numele în anumite împrejurări care- la o adică- ar sluji interesul vreunui aşa-zis material de presă. Băeţii şi fătucile patronului Robert Negoiţă nu publică numele unor magistraţi de la Bucureşti, Constanţa, Craiova care (ca şi cum meseria de judecător înseşi ar fi una supendată de ani de zile) dau doar pedepse cu suspendare pe cazuri de mare corupţie sau crimă organizată. În schimb, tocmai când la o instanţă (Tribunalul Olt) unde pedepsele cu executare sunt mai rare decît capra neagră de Bărăgan, se pronunţă o pedeapsă severă cu executare, sar în haită pe magistratul respectiv. În numele unei aşa-zise supoziţii de “condamnare politică”. Păi, chiar aşa, prietene Christian Levant, nu este o impietate să pui la acelaşi palier (“sentinţă politică”) doua cazuri precum Gheorghe Ursu şi Bercea Mondial? (Notă: Măreşte imaginea cu clic)

Aproape logic: numărul de la Informaţii CFR Călători, format cu Numărul Fiarei.

Nicio mirare asupra faptului că CFR Călători are destinul tragic pe care îl are în prezent. Dincolo de trândăvia unora de-acolo, să adăugăm aici unele mici amănunte care, hmmmm!, nu par deloc întâmplătoare. Numărul de informaţii pentru CFR Călători Constanţa este 666952. Adică, o combinaţie (zic ei, reuşită) între Numărul Fiarei (666) şi vechiul număr al Informaţiilor CFR. De ce au optat băieţii ăştia pentru acest 666 e greu de înţeles, când aveau la îndemână numere mult mai attractive: 069, de exemplu. Dacă tot a disponibilizat din personal, conducerea CFR ar putea, în acest context, să ceară voluntariatul unor soboare de preoţi, care să alunge dracii din locomotivele Căilor Ferate. Şi să le facă mai rentabile decât sunt.

(foto BLOGpeBLOC)

Dacă au un Pmare, reporterii lui Robert Negoiţă nu ştiu să-l bage într-un cerc

Când îi vezi cum plâng prin ziare sau la TV că vor să muncească, te întrebi ce vor fi mâncat strămoşii acestor oameni înainte de a poposi Gold Corporation la Roşia Montană? Un şir lung de băieţi şi fete din zonă poposesc în paginile ziarelor şi povestesc cum vor ei să muncească, respectiv un şir lung de fătuci şi guguştiuci de presă consemnează poveştile. Asta, într-o ţară unde nu se munceşte nici măcar acolo unde ar fi câte ceva de făcut. Normal, dacă alde Mircea Badea, IT Morar sau Doru Buşcu şi alţi capi tari de opinie mediatică îşi fac vacanţele prin Italia, Noua Zeelandă sau Egipt, cum să stea nea Ioan de la Roşia să facă ecoturism? BpB a dezvăluit, déjà, ceea ce o parte a acestor oameni ai muntelui cunosc deja: ţinta de la Roşia Montană este uraniul- material strategic care, în anumite contexte internaţionale, este mult mai scump decât aurul. Se ştie, oricum: statul Canadian este unul din cei mai mari utilizatori din domeniu. Până atunci, presa mioritică îşi face treaba cum poate mai bine, banii de la Gold Corp sunt o mană cerească. În ziarul de metrou bucureştean Ring, ţăranul X povesteşte cum vrea el de muncă şi cum i-a oferit Gold Corp o ocupaţiune. Articolul din ziarul metroului e publicitar sadea, de la un cap la altul, dar nu e semnat cu Pmare, aşa cum era normal. Dacă băieţii şi-au tras déjà bani pentru pagina aia amărâtă dar nu i-au trecut prin contabilitate, se poate spune că merg cu succes pe urmele patronului lor, Robert Negoiţă, acuzat puternic de evaziune fiscală. Având în vedere că, atunci când nu e acuzat de evaziune, patronul de la Ring, Robert Negoiţă e găsit mergând la femei, s-ar putea ca unele pagini din “Ring” să conţină, la un moment dat pagini publicitare dedicate fetelor din strada Mircea Vulcănescu (Bucureşti), dar semnate cu Pmare. Cu Pmare de la P…ă.

Un top al fundului pe “Academia Caţavencu”. Incomplet top.

A se remarca în imaginea alăturată, ce cur lustruit are dl Dan Voiculescu, poate ştiu Gâdea sau chiar Ciutacu, la ce emisiuni şi gazete din trustul Intact are ratingul cel mai mare dosul lui Dan Voiculescu? Marea întrebare pe care o provoacă această imagine din publicaţia “Academia Caţavencu” este unde-I Badea? Unde e marele gurist Mircea Badea care odinioară declara, cu spumiţe la botic, că el nu şi-ar critica şeful deoarece ăla ii aduce lui salariul? Badea, o să te judece colegii tăi, cultivatorii de plante modificate genetic, că shi ăia îţi aduc ţie parte din salariu.

Cu superţigara-n supermarket...

Un clan întreg de copii se adună periodic în curtea unui supermarket din Bucureşti, la… clubul de fumat. În aer liber, puştanii trag nicotina în plămânii fragezi, în timp de adulţii care trec pe lângă ei dau din mână a lehamite: “Cum? Fumează? A, nu-i nimic. Credeam că beau alcool!”. Foto TGH

Nota: Mareste imaginea cu clic

Cum îmbunătăţesc oamenii lui Dinu Patriciu, limba română? Azi, verbul “a pickui”, specific depozitelor MiniMax Discount!

Nu-i întâmplător că unele afaceri ale lui Dinu Patriciu eşuează: probabil, în locurile unde ideile lui Conu Dinu dau greş, are prea mulţi angajaţi "capabili". Care o fi diferenţa între limba literară folosită de unii jurnalişti din trustul de presă al lui Conu Dinu şi jargonul ”profesional” al unor angajaţi de-ai săi de la firma MiniMax? Nu ştim asemănările, dar unele diferenţe sunt vizibile. De exemplu, de ani de zile, vorbind de unii precum Bundur sau Ciufu, BpB şi-a convins cetitorii de faptul că unii reporteri de la ”Adevărul” au cuvinte lipsă în vocabular. Vă prezentăm acum reversul medaliei, cu alţi salariaţi de-ai lui Conu Dinu: clasa muncitoare de la compania MiniMax Discount (şoseaua de Centură, Ilfov-Pantelimon), care inovează limba română extreme de pitoresc. Acolo, un manual pentru uzul muncitorilor din depozitele de alimente a introdus verbul “a pickui”. Deja, vedem următorul titlu al editorialului lui Conu Dinu din ”Adevărul”: “Euro, o monedă dropingdaunită de greci şi apoi pickuită de chinezi. Reflecţii pick-upite”.

(Notă: Măreşte imaginea cu clic)

Patzachin, invitat la “Evenimentul Zilei”, dar şI la BLOGpeBLOC

Fosta mare glorie a sportului românesc, Ivan Patzaichin, a vizitat redacţia “Evenimentul Zilei”, prilej cu care a oferit un autograf şi a promis un interviu pentru BLOGpeBLOC.Vă invităm să pândiţi zilnic apariţia acestui interviu- există o generaţie valoroasă a României care astăzi este decimată de boli şi uitare, iar mâine, cuvintele lui Patzachin vor fi cu atât mai valoroase. Foto: TGH

Pe bani publici, TVR are un nou sfânt în calendar: sf. Dimitri Candidatu

Dacă, de curând, cam 30% din parcul auto al TVR a fost „îngheţat” din cauză că vedetele de acolo îl foloseau la orice, numai la filmări pentru TVR nu, atunci cu ce va merge Comisia de Etică a TVR către adevăr? Picătura care a umplut paharul de tărie într-unul din multele cazuri ale Televiziunii Publice se numeşte, de câteva zile, chiar aşa: Dimitri Soin. Unii de la TVR cred şi azi că Soin este directorul de la umbreluţe al staţiunii de odihnă Transnistria. Nici nu-s departe de de adevăr: Soin a fost până acum umbrela regimului despotic Igor Smirnov, într-o staţiune (Transnistria) unde

“Credinţa şi Securitatea se împacă bine?”, „Întrebaţi-l mai bine pe Dan Voiculescu!”

Etica de la TVR şI capul său spart

Transnistreanul Dimitri Soin a făcut declaraţii la TVR ca şi “candidat”, nicidecum ca “analist“. Aşa au răspuns membrii Comisiei de Etică a TVR la o petiţie a jurnalistului Traian George Horia, care atenţiona că TVR ajunsese să găzduiască la Ştiri declaraţii ale unor personaje urmărite prin Interpol. Precum acest Soin, un soi de guru al filosofiei totalitariste din Transnistria. BLOGpeBLOC se întreabă ce meserii vor fi

DATINI VECHI VOICULESCIENE/ Pentru Moise Guran de la TVR , managerii sunt pielea găinii pentru prim-miniştrii cocoşi

Dacă România şi-ar fi coordonat politicile după ideile găştilor de analişti de la Realitatea, Pro TV, Antena 3 etc, sau după ştirile inovate de anumiţi înţelepţi din jurnalismul economic, ar fi ajuns azi ori Elveţia Balcanilor, ori Mozambicul Europei de sud-est. Dar mai degrabă Elveţia, doar bazându-ne pe faptul că are o Constanţa pe teritoriul propriu. Uite-l la TVR 2 pe Moise Guran: fostul antenist a venit la noul job cu instrumentele care l-au consacrat odinioară la televiziunea ciutacilor lui Dan Voiculescu- Antena 3. Omul analizează mult pe ce “crede” el sau pe ce “presupune” el, iar dacă încercă cinci minute să se pună pe scaunul de prim-ministru, dărâmă 1 milion de ani de capitalism. Uite ce zice specialistul economic al TVR, pe bani frumoşi, plătiţi pe card de la buget: după ce se întreabă “cât salariu poate fi cerut dacă vinzi un model ieftin de maşină” (la Piteşti-n.n.), lansează şi o inepţie tipic ciutacică: cică dacă el, Guran, ar fi fost prim-ministru, l-ar fi chemat pe bossul de la Dacia ca să-l întrebe pe acel om dacă are „un plan de dezvoltare” pentru România, ca să-i creeze niscaiva locuri de muncă. La TVR, privatul a ajuns la dispoziţia Statului. Desigur, e complicat ca realizatorul Guran, un “simpatizant” al unor categorii de bugetofagi (militarii pensionari, de exemplu, pe vremea când oameni cu petliţe se revoltau că li s-au scăzut din pensiile de 5000-10000 lei) să fie trup şi suflet lângă unii de pe la privat. Modelul Voiculescu nu prea admite treburi de-acestea, chiar dacă în capitalism, chiar şi al Piteşti, salariile pot fi duse fără riscuri, oricât de sus, prin “modelele ieftine” care sunt sprijinite inclusiv de comercializarea “modelelor scumpe”: adică, după capul lui Guran, muncitorii de la Dacia pot fi plătiţi doar în funcţie de ieftinătatea unuia din modelele produse, un autoturism de 6-7000 euro? Şi-apoi, de când la TVR 2 sunt popularizate ca economie de piaţă modelele sud-americane sau cripto-socialiste, în care managerii de fabrici sunt chemaţi de prim-miniştri pentru discuţii ( a se citi “presiuni”) despre politicile proprii de dezvoltare? BLOGpeBLOC a mai afirmat-o: TVR nu are doar problema datoriilor financiare la buget, ci şI a datoriilor profesionale către contributor. La banii care sunt cheltuiţi nebuneşte acolo, pe emisiuni care şchiopătează cumplit din glezna profesionalismului, TVR va ajunge (dacă nu cumva a ajuns) un mare spital de oase. De oase de ros, evident.

Boc, politica palmelor luate la grămadă.

A demisionat Emil Boc. Dincolo de orice s-ar putea spune despre acest om, BLOGpeBLOC apreciază că Boc este un veritabil animal politic. La câte înjurături a încasat fără să crâcnească (că e pitic, că nu ştie, că e ardelean, că şi-a adus ardeleni la Guvern, că n-a aflat, că nu se pricepe, că e prost, cretin, hoţ, nesimţitor, nemernic etc) de la tot felul de fanarioţi de Bucureşti (unii pricepuţi, alţii incapabili să conducă şi o gară, dar promovaţi de sclavii de la Antena 3 sau Realitatea TV), omul ăsta s-a dovedit extrem de rezistent... În fond, Boc nu a făcut, construit sau distrus mai mult sau mai puţin decât alţi prim-miniştri postedecembrişti, dar cu siguranţă a fost cel mai înjurat: guguştiucii lui Vântu şI Voiculescu, sau altzii nu au pomenit direct de ce l-au insultat permanent, dar motivul principal îl ştie toată lumea: şi-a permis să scadă din veniturile bugetarilor şi pensionarilor, unii dintre ăştia câştigând lunar cu mult dincolo de 7-8000 lei, după o viaţă de suspans şi trândăvie. Ar mai fi un motiv: Boc a fost acuzat permanent că este executantul lui Traian Băsescu. Poate că nu este aşa: în primul ei interviu, pe care l-a acordat presei după instalarea fiului ca premier (reporter Traian George Horia), mama lui Emil Boc l-a sfătuit public pe Boc Emil să nu se certe niciodată cu preşedintele ţării. Înţelepciune de femeie bătrână. Poate că omul, pur si simplu, şi-a ascultat mama, fapt care nu ar mai fi aşa condamnabil nici măcar pentru ciutacii lui Dan Voiculescu. Boc este un animal politic pentru că a făcut politica folosind creierul şi nu inima. Aşa după cum spus-a şI un celebru politician, care nu auzise în viaţa lui de piticul Boc: “ Sarcina unui guvern nu este să aducă Paradisul la popor, ci să ţină Iadul departe”. (foto zigzag.online)

Jaful de la TVR are şi consecinţe: o treime din parcul auto a fost “îngheţat”. Sindicaliştii vor GPS la maşini.

Actualul preşedinte-nejucător al TVR, Alexandru Lăzescu (foto drpt.), mai mişcă din când în când, timid, câte-o măsură care trebuia luată de mult timp: zilele trecute, de pildă, a fost înaintată o propunere de îngheţare a 30% din parcul auto al TVR. A fost acceptată cu mare greutate de aroganţii din Televiziunea Publică. Indiferentă la faptul că întreg bobolul strânge cureaua, aristocraţia din Televiziunea Publică ar vrea în continuare Gipane de lux pentru producţiile lor care nu reuşesc să-i aducă pe primul loc în preferinţele publicului. Pe de altă parte, mega-sindicaliştii din TVR au propus să nu fie îngheţat niciun parc auto iar, în schimb, maşinile să fie dotate cu GPS. Asta s-ar traduce cam aşa: băieţii ăia(vorba lu Victor Ciutacu) de la sindicate acceptă tacit faptul că parcul ăla auto era folosit de unii teverişti la tot felul de lucruri (să transporte amante şi neveste, să facă piaţa sau să ducă sacul de ciment la viloiul din târg etc) şi (doar) din când în când la filmări, dar dacă tot se întâmplau chestiile astea, hai să le punem maşinilor nişte aparatură, poate n-o să se mai întâmple. O, tempora! Unde-I Dumitru Iuga să-I vadă pe băeţii ăştia mimând lupta sindicală? Dar, oare, nişte biciclete 4X4 nu s-or găsi pentru economiile propuse la TVR la parcul lor auto? (foto TGH; TVR)

ŞTIRE ÎN VITEZĂ: Cică Sorin Ovidiu Bălan o ia pe urmele lui Sorin Ovidiu Vântu. Ne referim la afaceri, nu la drumul spre Parchet.

Poate îl mai ţineţi minte. Jurnalistul Sorin Ovidiu Bălan indica întotdeauna cu degetul direcţia în care o să pornească el către bandiţi. “Ţineţi aproape”, recita mai apoi, sacadat. O păsărică ne-a şoptit că în prezent, faimosul Bălan a ajuns la gânduri mai paşnice şi că a lăsat camera video în favoarea afacerilor. Cică lui S.O. Bălan I s-ar fi încredinţat, mai nou, paza unui obiectiv strategic al Statului Român cares este Gara de Nord din Bucureşti. Dacă este reală informaţia, atunci s-ar dovedi o dată în plus că viaţa e rotundă. Uite-l, de exemplu, pe Bălan: primele două tinereţi, ca jurnalist, a atacat ce era strategic. Ajuns acum la a treia tinereţe, nu mai atacă ce e strategic, ci păzeşte ce e strategic. Poate că şi imaginea din dreapta e o dovadă în acest sens. (Foto BLOGpeBLOC/ Măreşte imaginea cu clic)

ANCHETELE BpB: Din culisele înfruntării ruso-americane pentru Cernavodă

Decizia de acordare a contractului pentru implementarea Unităţilor 3 şi 4 de la Centrala Nucleară Cernavodă va fi una extrem de dificilă şi de „militarizată”: aceasta deoarece în licitaţia organizată de Compania de Proiect Energo Nuclear se înfruntă consorţii susţinute la cel mai înalt nivel. Grupul Bechtel (candidatul american) derulează programe pentru industria militară, iar Consorţiul AtomTehnoProm (candidatul rus) este reprezentat de persoane extrem de influente în Apărare: concret, Bechtel lucrează la Savannah River pentru îmbogăţirea arsenalul armelor nucleare, iar în spatele AtomTehnoProm se află însuşi ministrul rus al Apărării, Serdyukov, prin Holdingul Titan-2 şi șeful Agenţiei Federale pentru Construcţii Speciale, Naghinski, unul dintre cei mai bogați oameni din Rusia. În acest timp, la Centrala Cernavodă se stochează zilnic ca deşeu, reţeta săracă a armei nucleare: plutoniu şi tritiu.

În ianuarie 2011, compania Energo Nuclear anunța că a primit scrisori de intenție în cadrul Contractului de Inginerie, Procurare și Construcție pentru Unitățile 3 și 4 de la Cernavodă de la patru candidați: Bechtel International, un consorţiu format din SNC Lavalin Nuclear, Ansaldo Nucleare Spa si Elcomex IEA SA având ca lider SNC LAVALIN și un altul condus de compania Atomtechnoprom care include alte 4 firme din Federaţia Rusă. Energo Nuclear este o companie înființată de statul român în conformitate cu legislația românească, pentru implementarea și derularea proiectului „Unitățile 3 și 4 ale Centralei Nuclear Electrice Cernavodă”. În esență, Energo Nuclear are rolul să definitiveze construcția celor două reactoare pe locația deja existentă de la Cernavodă folosind tehnologie canadiană CANDU, să semneze contractele de livrare „la cheie” (turn-key contract) cu parteneri și să deruleze operațiuni comerciale. Energo Nuclear se află sub autoritatea Ministerului Economiei prin societatea Nuclear Electrica, unde Statul este acționar majoritar. Dincolo de obișnuitele clamări ale nevoii de transparență, dezvoltarea Proiectului Cernavodă se arată a fi doar o nouă și importantă etapă regională a luptei pentru energie și, în consecință, multe dintre amănuntele importante ale proiectului vor fi întotdeauna în spatele ușilor închise, deschizând un „front mut”: acela unde contează calculele politice, canalele subterane ale diplomației, serviciile speciale și „telefoanele directe”.

Nevoia de profit şi nevoia de „pândă”, la Cernavodă

Cel puțin la prima vedere, faptul că la Cernavodă s-au încleștat rușii și americanii oferă o perspectivă „strategică” a situaţiei şi o concluzie prezumată: nu doar nevoia de profit i-a adus la Cernavodă, ci şi „nevoia” (evident, încurajată politic de Guverne) de a se „pândi” reciproc. Reamintim că România utilizează la Cernavodă unicul reactor nuclear de tip CANDU din Europa, iar acest fapt i-ar putea oferi pe termen lung, un avantaj strategic regional- aceasta, deoarece reactoarele Candu sunt singurele reactoare nucleare comerciale care produc plutoniu si deşeuri de tritiu, adica o rețetă "săracă" a armei nucleare. Tritiul este un izotop radioactiv rezultat la răcirea- moderarea reactorului cu apă grea, care se dezvoltă în cantități mari la reactoarele tip Candu şi care poate fi stocat ca deşeu şi folosit ca amplificator de explozie la așa-numitele bombe termonucleare. Valoarea sa pentru depozitele cu

Hackeri-m-aş şi n-am cui. Lui, americanului.

Răzvan Manole Cernăcianu (nickname “Tinkcode”) a fost reţinut de procurorii români la cererea părţii americane pentru că ar fi intrat în bazele de date ale Armatei SUA, Pentagonului, respective NASA şi le-a “scuturat” bine. Desigur, acum americanii trebuie să afle foarte précis ce a apucat să afle Cernăcianu. În plus, americanii nu i-ar mai da drumul lui Cernăcianu, ca nu cumva băiatul să ajungă rapid la Moscova. BLOGpeBLOC crede că şi în acest caz, se va dovedi valoros preceptul “tot răul e spre bine”. În România, băiatul ăsta, Răzvan Manole Cernăcianu, n-ar fi rezistat “pe piaţă”. La câţi oligofreni şi neprofesionişti sunt împinşi zilnic în faţă (“recomandaţi”) de tăticii, mămicile, cuscrii, socrii, finii, partidele, amantele sau nevestele lor ca să ocupe joburile cele mai bune din sector public sau privat, tipul ăsta n-ar fi avut nici o şansă să reuşească în ţara lui. E mai bine că îl doresc americanii: ţinem rămăşag că din arestul yankeilor, băiatul va pleca direct spre vreun Institut Stanford al CIA. La urma urmei, hackerii Armatei R.P. Chineze trebuie să fie şi ei combătuţi de nişte tipi cu talent, nu?

O căruţă şi-un măgar, atelaj particular

Ia priviţi ce vehicul ciudat circulă printr-unul din satele din judeţul Constanţa. Fără capotă, găurită peste tot, de parcă tocmai a fost lovită de o rachetă sol-aer, “maşina” respectivă încă se mişcă. Probabil, şoferul o fi zis că decât să conducă o căruţă cu hăţuri, mai bine să conducă o căruţă cu volan.

Foto: Traian George Horia, BpB

Iarna lui 2012: Justiţia română sparge gheaţa cu Adrian Năstase

Aflăm cu surprindere că în ţara fără corupţi România, Justiţia l-a condamnat cu executare pe ex-premierul Adrian Năstase în dosarul “Trofeul calităţii”. Fiind vorba aici de 21 de ani de (lipsă de) calitate a Justiţiei din România, BLOGpeBLOC este nevoit să exclame: deci, se poate!

Imaginea: giconet.blogspot.com

BLOGpeBLOC se amuză (măreşte cu clic pe imagine)

Foto: BLOGpeBLOC

Unde se uită un fotograf al Poliţiei atunci când se uită?

În imagine, un fotograf al Poliţiei Române şi un cameraman al Preşedinţiei României (Sorin Mişcoci, în palton negru, fostul „răpit din Irak”) privesc încrâncenaţi în aceeaşi direcţie, probabil pe lungimi de undă diferite. De Sorin Mişcoci ar fi de înţeles unde scruteză el orizontul: încearcă să afle în ce direcţie o mai fi Irakul ăla, unde a fost deţinut atât de delicat de insurgenţii sunniţi? Dar unde se uită, oare, fotograful Poliţiei? Nici aici nu ar fi greu de ghicit: mai ales că în ultimele zile, poliţiştii, indiferent de câte clase au absolvit la şcoala generală, au visat numai Pieţe ale Universităţii.

(Foto Arhiva BLOGpeBLOC)

20 de ani de “Telegraf” la Constanţa.

Ziarul “Telegraf” de la Constanţa (membri fondatori Nicuşor Daniel Constantinescu- în prezent preşedinte al Consiliului Judeţean Constanţa, Radu Mazăre- primar al municipiului Constanţa, Sorin Strutinsky- om de afaceri) aniversează 20 de ani de la înfiinţare. Alături de alţi foşti sau actuali jurnalişti, BLOGpeBLOC a fost invitat să participe la eveniment. Ani la rând, “Telegraf” a fost un veritabil “câine de pază” la Constanţa: a detronat interlopi, şefi de poliţie, magistraţi, comisari GF, directori “grei”, preşedinţi de Consiliu Judeţean. Nu în ultimul rând, ziarul “Telegraf” a furnizat Dobrogei şi României o garnitură de valoroşi reprezentanţi ai mass-media, cei care au fost martori şi au muncit la dezvoltarea “Fenomenului Telegraf”. BLOGpeBLOC urează “La mulţi ani!” acestui proiect.

“Avem deosebita plăcere de a vă invita să luaţi parte la marele eveniment prilejuit de aniversarea a 20 de ani de la fondarea cotidianului “Telegraf” şi a 22 de ani de la apariţia ziarului “Contrast”. Recepţia va avea loc sâmbătă, 4 februarie 2012, începând cu ora 19, la sala Eurolitoral (fosta Bingo Europa, între hotelurile Malibu şi Parc). “Telegraf””

Regulă pentru a trăI mult: să nu te faci ziarist!

Ce trebuie să facă omul ca să trăiască mult? Evident, în afară de aplicarea sfaturilor din ziarele tabloide de genul “Începe-ţi ziua făcând sex cu Columbeanca”, BLOGpeBLOC îl citează pe instructorul chinez de arte marţiale Li Ching Zuen (foto), care a susţinut până la moarte că regulile sunt simple: „Omul trebuie să aibă inima liniştită, să rămână la fel de calm ca o broască ţestoasă, să meargă la fel de sprinţar ca un porumbel şi să doarmă la fel de adânc ca un câine” (sursa J.N., Maria Timuc). În opinia noastră, mai există o regulă (una “de aur”) care trebuie respectată mereu: “Care vrea să trăiască mult, nu-şI alege niciodată meseria de ziarist!”

Soldaţi, vă ordon, treceţi momentul ăsta penibil!

BLOGpeBLOC nu crede că ofiţerul MApN care a dat interviuri în Piaţa Universităţii este urmărit de careva. Pentru cine ar putea fi el un pericol? Omul este perfect nevinovat, este total nepericulos. Soldăţelul a venit şi el la Bucureşti, a văzut nişte oameni cu cartoane, strânşi lângă Universitate şi a zis că acolo e poporul. Probabil, dacă mai mergea puţin, ar fi dat de supermarketul Auchan, unde ar fi întâlnit alt popor, cu alţi oameni- de data asta, cu nişte sacoşi în mâini. Dacă soldăţelul nostru dădea pe-acolo şi de o cârciumă cu un alt grup de oameni în ea, ăia sigur ar fi făcut parte din popor. Oricum, chiar ofiţer fiind, trebuie să fii dus rău cu pluta ca să propui preluarea controlului ţării de către Armată, timp de o lună, aşa cum a propus el. Desigur, soldăţelul nostru ar putea fi un subiect de presă pentru studenţii la Gastronomie care sunt reporteri Realitatea TV (alţi nevinovaţi) sau pentru guguştiucii de presă ai PRO TV, care n-au făcut armata. Indiferent ce scoţi pe gură, nu mai e nicio ruşine să apari pe televiziunile ăstora: că este Pleşu sau Gheorghe Alexandru, cantitatea de inteligenţă rămâne constantă. Succes!

Cel mai mare noroc al unui reporter Realitatea TV? S-a inventat Mediafax!

Nebunie la Realitatea TV, care continuă să-şi facă emisiunile cu studenţi şi cu alţi oameni care au ca hobby (nu şi ca meserie) televiziunea. BLOGpeBLOC vă redă rezumativ un super-dialog (ca pentru orele 19.30), între Prezentatoarea RTV şi Reporteritza RTV, aflată, desigur, la faţa locului. A locului ştirii.

Prezentatoare RTV: Dăm acum legătura colegei noastre pentru a afla noi amănunte. Bună seara!

Reporter RTV: ...Bună seara! Da, a fost apelat numărul de urgenţă 112 şi s-a anunţat că actorul Emil Hossu a leşinat pe scenă. Un echipaj SMURD s-a deplasat urgent acolo pentru efectuarea resuscitării. Actorul Emil Hossu se află acum în stare gravă, voi reveni cu amănunte...

Prezentatoare RTV: Bine, dar Mediafax a anunţat că actorul a decedat.

Reporter RTV: Da, este vorba de un protocol prin care decesul se anunţă numai după ce trec 40 de minute de la începerea operaţiunilor de resuscitare...

Prezentatoare RTV: Bine, dar a trecut o oră de atunci.

Reporter RTV: Da, într-adevăr, echipajul SMURD nu a reuşit să îl mai salveze pe actorul Emil Hossu, care a decedat...

Notă: Până la încheierea ediţiei, BLOGpeBLOC nu a aflat care era piesa în care urma să joace Emil Hossu în seara decesului, deoarece pe crawl se anunţa piesa „Aniversarea” (ca pe Mediafax), iar în ştire se anunţa “Nu vorbiţi cu actorii”.

Soldăţeii, pata de culoare de la Universitate.

Că România a ajuns o ţară de nebuni, unde toată lumea protestează împotriva la toată lumea, de multe ori fără să aibă habar de ce, o ştim cu toţii fără să mai deschidem televizorul. Priviţi ştirea alăturată: un soldăţel “verde” de-al nostru, de la o armă aeriană, a venit în Piaţa Universităţii din Bucureşti, fără să ştie de ce. În armată, neştiinţa ucide lent şi sigur, dar soldăţelul nu se teme de moarte. Ziariştii de la “Jurnalul naţional” chiar au notat că băiatul ăsta “nu protestează împotriva nimănui în special, nu vrea să dea jos pe nimeni”. Survolează şi el pe-acolo, fără planor, să vadă jupânesele din Bucureşti că are uniformă. La urma urmei, dacă e vreo luptă locală, ar putea şi el să lupte ca la Mărăşeşti, până la unu. La două şi jumătate s-ar putea opri ca să meargă la bere. BLOGpeBLOC îi recomandă cârciuma lu Bulion, că e pe-aproape.

Cine aruncă pietre în jandarmi? La Universitate.

Asta mi s-a părut ciudat de la început: Piaţa Universităţii din aceste zile este plină de copii. Cei care aruncă pietrele şi rup garduri, "vandalii", "huliganii", "nemernicii" nu sunt adulţii afectaţi de “curbele de sacrificiu” ale guvernului Emil Boc, ci nişte adolescenţi care o zbughesc la prima apropiere a plutoanelor de jandarmi. Sunt un amestec pur de frică şi mânie. Văzând filmul jurnalistului Vlad Ursulean, cu ciocnirile de la Unirii-Universitate, această convingere mi s-a întărit. Copiii ăştia nu au ieşit ca să îl detroneze pe Traian Băsescu, n-au nicio garanţie că după el va urma altul mai capabil. Copiii ăştia se pişă pe tăierile de salarii şi de pensii pe care le-a operat guvernul Boc, nici nu le pasă de ele. Copiii aceştia aruncă pietre în jandarmi dintr-o nelămurită disperare pe care acum, târziu, încerc să le-o înţeleg. Ei trăiesc într-o ţară încremenită de mult timp în proiect, unde toată lumea cere, dar unde nimeni nu munceşte ca să poată obţine: trăiesc într-o ţară unde, spre exemplu, se cere ieftinirea pâinii dar unde câmpurile rămân necultivate. Într-o ţară unde chiar dacă valutele scad, preţul la combustibil se măreşte, o ţară unde inactivitatea instanţelor judecătoreşti ţine închise graniţele spre Schengen, dar unde salariile magistraţilor sunt mărite prin “proteste”. O ţară a lipsei de logică. De-aici pleacă o disperare grea, căci România, în acest ritm de “dezvoltare” va rămâne în continuare ţara unde totul va fi obţinut mult mai greu decât în alte părţi. Copiii ăştia români care azi aruncă pietre, şi-ar dori în România şi puţină Germania, şi puţină Franţa, şi un strop de UK, şi ceva SUA, dar nu le vor avea niciodată aici fiindcă România pare sortită să rămână defectă. Copiii ăştia au ieşit în stradă din disperarea că vor moşteni o ţară care a fost construită cu defecte mari chiar de cei care azi (pensionari, bugetari, sector privat) revendică un trai mai bun. Copiii ăştia nu au ieşit să arunce cu pietre pentru Raed Arafat, pentru Crin Antonescu, Ponta sau împotriva lui Băsescu, ci pentru că s-au săturat să nu vadă o minimă schimbare şi în viaţa lor. Atenţie, jmecherilor, la Universitate nu este luptă politică, ci doar bătaie cruntă între generaţii, iar jandarmii nu apără un anumit guvernământ ci doar un sistem simbolic care a pornit în 1990 şi nu s-a reformat nici până azi. La Universitate, BLOGpeBLOC a văzut doar copii sătui de neputinţele adulţilor.

(Traian George Horia)

Mai nou, în garsoniera lui Dan Diaconescu a încăput şi un partid

Un super-moment satiric al istoriei pluripartitismului post-decembrist s-a consumat azi într-o sală din Casa Poporului: omul de afaceri (că jurnalist nu mai e demult) Dan Diaconescu şi-a lansat partiduleţul (Partidul Poporului) la apă, în prezenţa unor cefe late, a unor foşti şi actuali securişti, a unor Caţavenci, moromeţi sau Brânzoveneşti. Dacă va scăpa de dosarul de şantaj pe care îl are (acuzator fiind un primar din jud. Alba) Dan Diaconescu are, chiar, şanse să participe şi el la alegerile prezidenţiale. S-a văzut la Tembelizor că partidul lui Diaconescu a avut tot ce-I trebuie la congres: a avut fulare, fonfi, costume, pensionari, scobitori şi măsline de import. În pauzele de la congres, în mod sigur Diaconescu a băgat nişte coruri neoprotestante de muzică religioasă şi ceva Teleshopping la răzătoarele de morcovi. Cel mai complicat a fost cu imnul Partidului Poporului: din câte am auzit, Diaconescu nu s-a decis nici în prezent ce manea ar trebui să aleagă.

Leonard Orban sau valoarea mentei frecată la timp, în timp.

Unul dintre numeroşii “frecători de mentă” pe care România îi foloseşte în relaţia cu UE. este un anume Leonard Orban (foto mediafax), un soi de Adrian Severin cu preferinţe diferite pentru sosul de pizza şi pentru culoarea de papillon. Problema lui Orban este una veche dar extrem de populară printre acei români “verzi” care inaugurează drumuri comunale cu aerul că inaugurează autostrăzi: Orban îşi simte ţărişoara persecutată chiar de Europa, aşa cum, nu demult, simţea culegătorul de folose necuvenite la Bruxelles, Adrian Severin. Uite-aşa debutează filozofia lui “merge şi-aşa” în România: cu “demnitari” de calibrul lui Orban care, în loc să pună osul la treabă, devin maeştri ai justificărilor. “Din păcate, la nivel European, putem să constatăm din ce în ce mai mult că acest mechanism s-a transformat, din păcate (sic!), într-un instrument care este folosit împotriva intereselor statului român”, declară Orban repetând “din păcate” de două ori. Toţi tipii ăştia care inventează mereu liste fără a le face vreodată publice nu merită încredere şi, prin urmare, nici consideraţie. Să nu uităm că Adrian Severin a ameninţat odinioară că are o “lista lui Severin” cu securişti din presă şI politică, dar că acea listă nu a fost niciodată dată publicităţii. Acum, BLOGpeBLOC îl somează pe individul Orban (plătit boiereşte din banii tuturor) să facă publică lista acţiunilor prin care un Mecanism European a ajuns să saboteze interesele statului român. Sau, în fine, cu ce-a mai răma s din statul roman. Cu demnitari precum Orban, însă, nu este de mirare că România are o permanentă stare de leşin în ultimii 21 de ani.

Duios, Justiţia se trecea...

BLOGpeBLOC nu îşi face iluzii: cei 29 de poliţişti de la Secţiile 1 şi 3 din Capitală, arestaţi mai zilele trecute, vor fi făcuţi scăpaţi de Justiţie, ca în multe alte cazuri anterioare. Un caz asemănător, operat tot de agenţii de la DGA s-a consumat la Constanţa, în urmă cu doi ani, când 39 de poliţişti au fost arestaţi pentru corupţie. Pare incredibil (chiar şi pentru România), dar judecătorii constănţeni i-au făcut scăpaţi pe toţi. Te întrebi la un moment dat, de ce se mai cheltuie atâtea venituri în cercetarea penală dacă un magistrat (procurorul) demonstrează că un poliţist e vinovat, iar alt magistrat (un judecător) dovedeşte contrariul (e nevinovat), bulversând capacitatea de înţelegere a celor care, totuşi, aşteaptă rezultate concrete în lupta cu corupţia. Oare practica nu e unitară pentru toate dilemele Justiţiei? România se află într-o situaţie curioasă: este acuzată că este cea mai coruptă ţară din UE, dar marii corpţi nu-i are la puşcărie, ci la televizor, ca analişti ecconomici. În acest timp, lipsa de progrese în lupta-anticorupţie menţine bugetul public la fel de sărac şi face imposibilă creşterea salariului minim pe economie, sugerându-se practic că una dintre cele mai slabe garnituri de judecători din istoria modernă a României este activă, din păcate, tocmai acum, când era mai puţină nevoie de ea.

Să râdem cu “presa naţională” mioritică (1)

Faptul că, frecvent, limba folosită de mass-media dâmboviţeană pentru transmiterea unei ştiri se numeşte “limba română aproximativă” se datorează de-a valma hazardului, editorilor, şefilor de departament, stresului, nevoilor de satiră şi umor, redactorilor-şefi, crizei economice, profului de limba română pe care ziaristul l-a avut în liceu etc. BLOGpeBLOC oferă în serial, motive pentru ridicarea unei întrebări provocatoare: cu ce au greşit bieţii copaci de au fost folosiţi pentru carnetele de notiţe ale unora dintre reporteri?

“... Motivul evadării deţinutului este neclar” (“Libertatea”);

“...Din primele verificari s-a descoperit în respectiva geantă o sticlă de cinci litri, înfăşurată într-un furtun. Sticla conţinea un lichid galben...” ("România liberă");

“Şi v-aţi rupt mâinile?” (corespondent Antena 3, către un bărbat care căzuse de pe acoperişul casei);

“Suspecţii au omorât-o şi violat-o pe micuţa Larisa...” (corespondent TVR1 la Iaşi) (Nota BLOGpeBLOC: numai vinovaţii omoară, nu şi suspecţii);

“De la istorie să trecem la prezent. De mâine se închide podul Grant!” (corespondent Antena 3);

“Două femei românce, militari in Irak” (Mediafax);

“... A intrat în casă în timp ce sora ei ardea mocnit” (National TV);

“În comuna Arbore nu se mai aud decât plânsetele celor ce-şi plâng rudele..”(corespondent Antena 3);

”... Terorişti talibani care pândesc cu ochi sticloşi...” („Libertatea”);

“Unei femei din Mureş i-a fost introdus în anus un compresor” (Naţional TV);

“Codruţ Sereş şi Stejărel Olaru şi-au pus pirostriile” („România liberă”);

“În ultimii 3 ani, ETA nu a mai provocat victime mortale” (corespondent RealitateaTV);

“Cine are interesul să îi ţină arestaţi pentru o vreme pe fraţii Cămătaru?” (reporter OTV, în dialog cu unul din fraţii Cămătaru );

„Sunteti un personaj corupt, dle Bădălan?”, (întrebare a moderatorului unei emisiuni de la Antena 3, către generalul Bădălan). Menţionăm că generalul Bădălan a răspuns: „Nu, categoric, nu!”

La “Adevărul”, mai mulţi dintre ziarişti nu au mai fost plătiţi din noiembrie. 2011.

La ziarul “Adevărul”, câţiva dintre redactori nu au mai luat niciun ban din luna noiembrie. Din fericire, luna noiembrie a anului 2011. Redactorul-şef Gregoire l’Ecrivain (Grigore Cartianu, în original) se pricepe mai bine, pare-se, la editoriale decât la ştate de plată. “Sunt unii cu salarii mai mari şi unii cu salarii mai mici, aceasta ar fi explicaţia la prima vedere. Explicaţia la a doua vedere este că versiunii print a ziarului i se acordă din ce în ce mai puţină importanţă şi fonduri”, au declarat surse din interiorul redacţiei pentru BLOGpeBLOC. Astfel, redacţia “Adevărul” începe să semene din ce în ce mai mult cu o Uniune Europeană cu două viteze. Ca un exemplu, o viteză ar putea fi la Oltenia (care, după cum se ştie, e stat-membru cu numeroase drepturi depline în UE), personificată de olteanul Ciufu de la Investigaţii, iar o viteză ar putea fi la Germania (alt membru de frunte al UE), personificată eventual de moldoveanul Nahoi, de la Editoriale, născut nu făcut ca să fie primul redactor-şef al lui Sorin Ovidiu Vântu. În rest, să stabilească seismologii ce turaţie ar rezulta la această combinaţie de viteze într-un context în care leul încearcă să se aprecieze măcar în raport cu moneda albaneză.

Ciutacii, Radutudorii şi alde Mircea Badea, aşteptaţi în fruntea “protestatarilor” de la Universitate?

Ceea ce se întâmplă în Bucureşti începe să semene cu un coşmar. Fătucile şi gugştiucii de presă ai lui Dan Voiculescu (anemicul trust al Antenelor) au anunţat permanent că în centrul Capitalei se află poporul revoltat împotriva lui Traian Băsescu. Dar poporul ăsta din Piaţa Universităţii are cagule, incendiază în stradă şi dă cu bâta în tot ce mişcă. Compus in majoritate din oamenii de peşteră care merg pe la meciurile Ligii lui Mitică (fostul barbugiu Dumitru Dragomir), convoiul vandalilor a cucerit strada şi pune foc în loc să protesteze paşnic. Le-ar sta rău ciutacilor de pe plantaţia lui Dan Voiculescu să se pună în fruntea acestor zăltaţi (înflăcăraţi inclusiv de tiradele debitate la Antena 3) şI să pornească un marş prin Bucureşti? Oricum, BLOGpeBLOC le-ar propune vandalilor, pentru sănătate, un marş prelungit. De exemplu, dacă e posibil, turma încurajată de mesajele lui Badea sau Radu Tudor ar putea merge până în Africa şi s-ar putea opri acolo. Definitiv. S-ar adapta repede, obiceiurile sunt aceleaşi. (Photo: dimitriskoskinas.deviantart.com)