Michael: „Nu le pasă de noi...”

SlideShow: Traian George Horia, Agenţii

Veşti bune: Vicenţiu Ploieşteanul, vârât cu tot cu Transnistria, în Slobozia

Discursul lui Traian Băsescu la înscăunarea acestui "personaj cenuşiu" al Bisericii Ortodoxe Române care este Vicenţiu Ploieşteanul (foto stg.), nu a fost întâmplător: neîndoielnic, Băsescu cunoştea declaraţiile de Dracoveanu ale lui Ploieşteanu, cel ce ajunsese far călăuzitor pentru presa-satelit a regimului de crimă organizată de la Tiraspol şi pentru sugacii de ţâţă veştedă ai lui Igor Smirnov- după ce îşi exprimase printre altele, opinia că „Transnistria nu a fost a lui Ştefan cel Mare”. BLOGpeBLOC consideră că instalarea lui Vicenţiu Ploieşteanu la Slobozia intră la categoria "veşti bune". Trimis cu tot cu istoria sa vastă într-o Episcopie fără importanţă pentru structura BOR, Ploieşteanul şi discursurile sale jenante se vor îndepărta de Bucureşti. Va fi cu atât mai sănătos pentru prestigiul BOR. Cu acea ocazie, comedia umană a pus un nou capac „personalităţii de orator” a Ploieşteanului: în timp ce Băsescu a vorbit pentru românii din Basarabia, Vicenţiu a ajuns să se exprime, la înscăunarea sa, despre izolarea termică a blocurilor! La o vârstă onorabilă, unul care trebuia să-şi anunţe oiţele că, oricum, Dumnezeu ne încălzeşte pe toţi, vorbeşte despre victoria cimentului şi a polistirenului. Am fi rugat pe PF Daniel să-i caute Ploieşteanului o parohie mică de ţară, prin munţii Dobrogei, unde să afle şi acest prelat, farmecul căsuţelor din chirpic.

Notă: Măreşte imaginea cu clic

Foto: ziarul Ziua

Din ciclul "Antena le aparţine": Pâine şi analişti pentru popor!

În Occident, din respect pentru munca lor, jurnaliştii aduc la televizor pe specialist- cel care cunoaşte domeniul respectiv şi poate vorbi competent despre el. La noi, cu atâţia specialişti plecaţi la cules de căpşuni în Spania, au rămas ANALIŞTII. In România, majoritatea analiştilor care apar la tembelizor se pricep la orice. Nu e plictisitor pentru el, analistul, să stea alături de alţii, fără să i se servească la masa tradiţională a vorbăriei, o pâine cu nişte sare şi vreo câţiva mici, iar el, analistul, să se lupte (sugrumat de revolte şi emoţii) ca să-şi expună vreo două-trei idei de valoare. Idei despre diverse „chestii” pe care, evident, El, analistul, născut pentru a fi la televizor, le cunoaşte. Ca telespectator cuminte (nevoit să se holbeze la tot ce decid savanţii din conducerea ştirilor, sau divertismentului, că e bun pentru holbare), ai putea să te simţi umilit văzând că, în ciuda faptului că Voiculescu le-a scăzut salariile, la trustul Antena se vorbeşte la fel de mult. De exemplu, dualitatea de analişti Radu Tudor & Dana Grecu („Radu, zi-i tu, Radu!”) de la Antena 3, dacă ar avea alături şi un popă doctorand, ar putea comenta tot ce e în ceruri şi aproape tot din ce e pe pământ.

Mistere. Fraze. Editoriale.

Există comentarii care lasă impresia că au fraze lipsă: fraze căzute pe sub birouri, mototolite de femeia de serviciu şi aruncate lui Prigoană- analistul universal, la gunoi. Bunăoară, colegul Călin Hera, de la „Evenimentul zilei”, îşi începe articolul „România încremenită” cu o inaugurare de proiect la Ministerul Turismului şi continuă, după vreo două fraze, cu cazul unei fetiţe care a fost abuzată sexual de un unchi. Eşti, totuşi, cititor şi cauţi o legătură între cele două subiecte: insişti dar nu găseşti nicio legătură între Turismul lui Udrea şi violul unchiului- sunt subiecte care par lipite cu marmeladă. Ce-o fi vrut, atunci, Călin Hera de la hârtia de ziar? Poate, un mesaj de genul „Nu veniţi ca turist în România, deoarece aici trăiesc unchi cu comportament deviant?”. Dar, pe logica asta, Austria trebuia să fie golită până azi de turişti! Până la urmă, Departamentul Analize al BLOGpeBLOC a ajuns la următoarea concluzie: în comentariu, autorul nu a separat opţiunea „The land of choice” a britanicului care vrea să viziteze România de opţiunea „The land of choice” a românului trăitor în România. De-aici au plecat şi misterele textului semnat de Călin Hera! Este vorba de mistere din aceeaşi gintă cu cele din editorialul „Mircea Badea a fraudat alegerile” (ziarul "Gardianul", autor- Val Vâlcu, vezi facsimil sus-drpt.). BLOGpeBLOC a constatat că substantivul propriu "Mircea Badea" apare în titlul editorialului, dar dispare din text cu tot cu fraza care trebuia să-l identifice. Cine nu crede, să citească. Cine-i Mircea Badea? Frază lipsă. Unde se-ascunde el acum, după fraudarea alegerilor? Mister. Departamentul Analize al BLOGpeBLOC a dat un „sărci” pe motorul de căutare „Goagăl” (http://www.goagal/) ca să afle ce fel de Mircea Badea, iar „Goagăl” i-a afişat că Mircea Badea ar fi Vanghelie. Alt mister.

Balada glonţului ce-a fost rafală. Sau n-a fost?

La „Adevărul”, o trudă de netrudit era cu doi secretari de redacţie: ăştia voiau, neapărat, intertitlu pe două rânduri. Aşa se scula vigilenţa lor, fix înainte de tipar: aveai trei rânduri? Scoate, nene, foarfeca, ciumpăveşte un cuvânt, să rămâie două, ce dacă se schimbă sensul, ce sens?, mitraliază cuvintele, omoară-le şi învie altele până nu fac un atac de cord, monşer, eu, secretarul de redacţie. Un savant în gramatică n-ar fi putut sătura exigenţele Popeştilor din secretariat şi însuşi Lucian Blaga (cu a sa poezie a intertitlului şi cu al său triumf al frazei), dacă ar fi apucat un post de redactor acolo, s-ar fi declarat neputincios în faţa acestor cerberi care gravitau, neapărat, între zero şi două rânduri. La „Jurnalul Naţional”, accentul cade diferit: aici contează grosimea, nu lungimea. Redactorii afişează un titlu gros („Poliţist sub o ploaie de gloanţe!”- vezi facsimil sus, stg.), dar din text vei afla că, de fapt, a fost vorba de un singur glonţ. Şi-acela slăbuţ, de calibru 9 mm. Dintr-un singur glonţ, colegii de la „Jurnalul” au făcut „o ploaie”- iată un buletin meteo care îţi sugerează următoarea butadă: arta titlului e pe ducă, hai s-o dăm jos!

Lista angajaţilor Poliţiei Rutiere Constanţa, acuzaţi de corupţie

BLOGpeBLOC vă prezintă lista angajaţilor Poliţiei Rutiere de la Constanţa acuzaţi de luare de mită şi dare de mită, trafic de influenţă, abuz în serviciu, folosirea în mod direct sau indirect de informaţii ce nu sînt destinate publicităţii, permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informaţii şi fals intelectual. Să ştie şi şefii Poliţiei că desconsiderarea de care se „bucură” instituţia în rândul unei părţi a şoferilor provine chiar din faptul că mulţi dintre colegii lor sunt corupţi sau coruptibili. BLOGpeBLOC menţionează că Niţuleac Eduard este şef de post la Valu lui Traian (zonă „rezidenţială” a Constanţei), iar numele lui a fost menţionat într-un scandal in care au fost atacate casele unor localnici rromi. Apoi, şeful postului de poliţie de la Valu lui Traian apare în presă inclusiv ca apărător al unui localnic descoperit de Regia de Apă că are piscină în curte dar n-are apometru (acuzat, deci, de furt de apă). Şefii lui Niţuleac îl menţin, însă, şef pe Niţuleac şi sunt înţelegători... Că e pe bani publici şi e Estul sălbatic, nu e Belgia! Cam aşa se prezintă Poliţia Constanţa (o parte din ea) văzută dinspre Bucureşti- Capitala care o îndoapă cu salarii strânse din impozite.

Lista este întocmită de procurorii Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa

Ruşescu Gigi Cristian, Mircea Daniel Andrei, Cadâr Elvin, Maxim Dumitru Iulian, Vuap Enis, Călugăru Andrei Bogdan, Conduleţ Liviu Iulian, Cristian Cosmin, Drăguţ Marian, Ciolpan Paul Mihai, Ivan Marius, Tulei Ervin, Ivanov Alexandru, Cociu Daniel, Manţoc Alexandru, Ţigănuş Răzvan Viorel, Drăghici Cornel Ionuţ, Trifanov Anatoli, Aldea Marian, Mihale Laurenţiu Dan, Ciubotariu Marian Gabriel, Cojocaru Bogdan Lucian, Enache Ciprian, Rădulescu Gh. Gabriel, Manea Mihai Alexandru, Chisoiu Marian Adrian, Nazarovici Cristian, Gănuţ Romeo Georgian, Zorilă Ion, Osman Edvin, Gherlan Cristina, Busuioc George, Gâlcă Florin Marius, Costea Gheorghe, Niţuleac George Eduard.

Sursa: Ziua de Constanţa

Foto: Traian George Horia

Un erou modern, sub asaltul câinilor. La "Evenimentul zilei".

Cum poţi să faci un articol cu un personaj fantomatic, cu un senator în carne şi cravată şi cu un decor de Capitală pustiită de câini? Uite, că se poate! La ziarul "Evenimentul Zilei"!

BLOGpeBLOC a întâlnit în presa din România, tot felul de "martori acoperiţi”: din Poliţie, din Justiţie, din redacţiile de ziare, din serviciile secrete, din reţelele de crimă organizată sau dezorganizată, din conducerile mass-media (specializaţi în extragerea de şpăgi oficiale sau neoficiale cum ar fi şpăgile din afacerea „Roşia Montană”-concretizate în spoturi TV). Mai sunt, desigur, „acoperiţii” de datorii, de ghinioane, de pământ, de informaţii, de bănuieli sau de uitare. Niciodată, însă, BLOGpeBLOC nu a întâlnit un tip care să ceară anonimatul atunci când vorbeşte liber despre câini, aşa cum au întâlnit reporterii de la „Evenimentul Zilei”. În articol (vezi facsimil sus), un „martor sub acoperire” (numit Ovidiu C.), prototip de tânăr erou contemporan, acordă reporterilor EvZ (alături de un senator numit Iulian Urban), declaraţii despre câinii comunitari agresivi şi despre efectele activităţilor lor nocive. O face, însă, doar sub diferite nick-name-uri: "bărbatul", "bucureşteanul", "Ovidiu C. de 24 de ani". Cunoaştem despre acest Ovidiu doar faptul că e votant de-al lu' Vanghelie, primarul care e. La Sectorul 6. Mare noroc că maidanezii acuzaţi de Ovidiu C. nu cunosc limba română, n-au bani de ziare şi nu navighează pe Internet: altfel, ar afla conţinutul articolului şi ar organiza patrule de hăituire a acuzatorului. Probabil, cea mai mare pedeapsă nu ar fi să-l capseze pe „acoperitul” Ovidiu, ci să-i ceară ceva de mâncare.
Notă> Măreşte imaginea cu clic

Între Tudor Giurgiu şi Tudor Foarte Giurgiu

De omul ăsta, Tudor Giurgiu (foto stg.) s-a auzit sporadic: a fost director pe la o televiziune de cumetrii politice sau nepolitice (TVR) aflată cu un picior în groapă, care acum e tot televiziune de cumetrii şi tot cu un picior în groapă. Uite ce declară acest Giurgiu pentru un ziar („România liberă”), unde un Editor Foto are peste 45 de milioane lei salar (deci, bani de bere sunt!) şi unde diatribe de genul celor emise de Giurgiu intră pe nemestecate prin gâtul uscat al gazetei: „A fost o solicitare a primului –ministru de a-i cere ministrului Culturii să ia o atitudine foarte clară şi foarte precisă (...). A fost o poziţie foarte tranşantă şi foarte clară a domnului Boc şi termenul pe care l-a pus a fost foarte clar”, a declarat Giurgiu unui reporter al R.L., care a şi adăugat în ştirea lui că acest Giurgiu era „foarte indignat”. Pe 2 cm pătraţi de ştire, Giurgiu şi reporterul au construit superlative cu acest „foarte” până la plictis. Probabil, pe vremea directoratului la Televiziunea publică, toate erau foarte clare şi precise, iar Tudor Giurgiu a rămas de-atunci cu ticuri verbale. BLOGpeBLOC crede serios că dacă fostul şef al TVR el ar fi folosit in declaraţiile sale şi un „very” foarte british (nu mult, doar de 7-8 ori), ar fi putut fi preluat cu problemele sale, inclusiv la ziarul „New York Times” – o ediţie de miezul nopţii.

Din nou, Nemirschi. Din nou, bani.

Ar fi mai ieftin pentru ţara asta dacă n-ar avea Guvern? Şi dacă „ar fi mai ieftin”, n-ar duce-o şi oamenii mai bine? Când citeşti ziarele, nu poţi decât să confirmi. Ziarul „Gardianul”, for igzambăl, dezvăluie că ministrul Mediului, Nicolae Nemirschi a încredinţat „prin negociere directă” un contract de 500000 euro pentru o promovare pe advertising. Probabil, ăştia se cred uitaţi în sala bugetului federal al Germaniei, dar obiceiuri mioritice le-or fi amintit că beţia cheltuielilor pe bani publici e „trendy”. De bun simţ, BLOGpeBLOC solicită suspendarea lui Nemirschi până la concluziile finale (ale instanţei, Curţii de Conturi, Doamne-Doamne al banilor etc) privitoare la acest caz. Păi, 500000 de coco e o sumă mare chiar şi pentru un stat dezvoltat al UE, nu mai vorbim de amărăşteana Românie care nu mai ştie de unde să se împrumute ca să mai trăiască. Când afli aşa ceva, te întrebi dacă acest Nemirschi ar fi acordat (pentru "promovare") cu aceeaşi „destindere”, un contract de 500000 de euro, din banii câştigaţi de el şi rudele lui? Pe zi ce trece, nu se întrevede, oare, de ce tot amuşinează- prin declaraţii şi vizite- numitul Nemirschi spre Roşia Montană? Chiar or fi bani acolo, la Roşia aia din munţi?

Dudul lui Cristoiu

În imagine, jurnalistul Ion Cristoiu conversează la telefon cu (credem noi) preşedintele Traian Băsescu, din curtea unei biblioteci bucureştene. În ultimul timp, maestrul Cristoiu (cel care a definit pentru întâia oară conceptul de „fătuci şi guguştiuci de presă” pentru a sintetiza de ce, pe alocuri, presa scrisă sau televizată este impregnată cu erori) a început să se retragă zilnic la bibliotecă. Alţii aleargă după terenuri, castele sau case, în timp ce Cristoiu aleargă după cărţi. În pauză, la o oră ştiută şi de el dar şi de paznicii bibliotecii, iese sub dudul lui preferat şi îşi soarbe cafeaua şi gândurile. Ca să uite, probabil, de nimicnicia unor ani care, cică au făcut istorie, dar care n-au reuşit până acum, decât să confirme definiţia substantivului "scandal": „Scandal e atunci când vorbesc mai mulţi oameni în acelaşi timp”. Iar în România trăiesc 22 milioane!
Foto: Traian George Horia

Cică Nemirschi de la Mediu vrea pentru el şi nu pentru stat. BLOGpeBLOC nu se miră.

Presa relatează că ministrul Mediului, Nicolae Nemirschi (foto stg.), este acuzat de fapte grave: „Ministrul pare să fi declarat bunuri şi sume de bani pentru care nu plăteşte taxe sau care nu au fost declarate la Fisc. Dividendele pe care Nemirschi le-a primit de la firmele în care este acţionar fie au fost completate greşit în declaraţia de avere, fie ministrul a încercat să fenteze Fiscul declarând sume impozabile mai mici” (România liberă, 24 iun.2009, facsimil drpt.). S-a ajuns deci, ca un individ acuzat de astfel de găinării să fie unul dintre cei care, de exemplu, ar avea un cuvânt de spus în afacerea Roşia Montană, unde s-au îngrămădit deja mulţi- inclusiv unii şpăgari media sosiţi la pomana publicităţii. BLOGpeBLOC a avertizat că proprietarii unor vile construite pe litoral (zona Constanţa, Eforie etc) se pretează jalnic la tot felul de artificii ieftine (muncitori "la negru", apa consumată nedeclarată etc) ca să-şi reducă (în dauna Statului) cheltuielile. Numitul Nemirschi provine tocmai din acea zonă care, aparent, nici nu mai aparţine Statului, devreme ce acolo nimeni nu ia nicio măsură, iar imbecili de presă (precum D. David de la ziarul „Telegraf”) par satisfăcuţi în pup-in-cur-articolele lor, de faptul că Inspecţia Muncii controlează firme ale "liberalilor" locali. Dacă acuzaţiile aduse ministrului Nemirschi se adeveresc, lucrurile sunt foarte grave: cu astfel de "contribuabili", bugetul naţional rămâne veşnic mic- fără bani pentru creşteri salariale la nivel UE sau pentru pensii şi indemnizaţii. BLOGpeBLOC se întreabă îndreptăţit unde va ajunge prestigiul Statului cu oameni precum Nemirschi în structuri-cheie? La Bruxelles, la sediul NATO, pe vârful Chomolugma? BLOGpeBLOC aşteaptă demiterea din funcţie a ministrului Nicolae Nemirschi.

Notă: Măreşte imaginea cu clic

Un cui pentru echilibrul lor. La PSD Năvodari.

Imaginea din dreapta este luată în sediul PSD Năvodari (jud. Constanţa). Tablourile uriaşe ale „ayatollahilor” Iliescu şi Adiţă Năstase, stau pe jos, aşteptându-şi vreo două cuie înfipte în perete. Ca să fie atârnate. Aceasta, în pofida faptului că- se spune- la PSD este importantă neatârnarea. Neatârnarea asta a devenit importantă la PSD după ce s-a constatat că, dacă pică un PSD-ist mare într-o anchetă a DNA, mai trage după el şi alţi 5- 10-15 pesedei mai mici, atârnaţi de PSD-istul mare în aceleaşi afaceri.

Mister Iliescu. Azi la Olteniţa, mâine în toată ţara.

O firmă particulară caută la Olteniţa, "tinere talente" pentru Miss Olteniţa (vezi foto drpt). Evident, pentru că obscura firmă-organizator este "serioasă", concurentele sunt rugate să vină cu "pixul" de acasă. Pentru un concurs de Mister Olteniţa, respectiva firmă a sosit, însă, prea târziu în localitate: prin 1950, Ion Iliescu (zâmbitor, spilcuit, sărac şi cinstit) ar fi fost candidatul ideal pentru acest titlu. Mai mult, titlul de Mister Olteniţa i-ar fi putut fi reconfirmat actualului lider PSD şi în 2009, când a rămas sub mister total rolul său în declanşarea Mineriadelor româneşti.
Foto: Traian George Horia
Notă: Măreşte imaginea cu clic

Irak- mai civil, mai mioritic

Retragerea militarilor români din Irak nu prefaţează şi retragerea civililor români care lucrează, în prezent, pentru contractorii americani din aceasta ţară. Proveniţi, în mare parte, din sudul Moldovei sau din alte zone sărace ale României, indisciplinaţi (prin încălcarea frecventă, de exemplu, a ordinelor militare de a nu se filma în incinta bazelor), cu o cultură modestă şi vorbind o engleză "adaptată", avizi de orice sumă de bani şi fără mari obligaţii în ţară- cam acesta este portretul-robot al multora dintre cei plecaţi. Desigur, obişnuitele "spectacole" oferite de bizonul mioritic (devenite familiare inclusiv în ţări din Europa) nu au lipsit nici în Irak. De pildă, vamesii irakieni sau inspectorii Blackwater care efectuează percheziţii pe Aeroportul Bagdad, au găsit frecvent în bagajele unora dintre aceşti muncitori români, o mare cantitate de deodorante. Conform relatărilor, aceiaşi "pasionaţi" ai deodorantelor au locuit, ulterior, între gunoaie, în campusurile ce le erau rezervate, deoarece aruncau pe jos (după "obişnuinţa" de-acasă) orice: de la chiştoace de ţigări până la hârtii, ambalaje, resturi de mâncare sau obiecte găsite în depozitul ("oficial") de gunoi al taberei. Aceasta, în pofida faptului că administraţia americană impunea reguli stricte de curăţenie. Preconizatul plan al presedintelui Barack Obama de a retrage etapizat trupele SUA din Irak, va naşte tragedii individuale printre aceşti români disperaţi, nevoiţi să renunţe la salarii de 1000-1500 USD pentru "şaiba" de acasă.
In imagine: Ponton al inginerilor militari americani , la trecerea fluviului Eufrat (Carte poştală)

Nota: Măreşte imaginea cu clic

Crin Antonescu, o-mamă-pentru-bugetari

L-am văzut la Antena 3 pe Crin Antonescu: frumuseţea aceasta de şef liberal vorbea şi suspina. Si invers. Motivul? Guvernul a luat din sporurile salariale ale unor militari. Cum ar veni, era trădare, dar s-o afle şi Antonescu, prezent la coaforul de la Antena 3! Se ştie, sporuri s-au mai luat şi altora (ceferişti, funcţionari publici etc) care nu mai erau prezenţi în studio, însă pentru Antonescu părea importantă doar solda militarilor: ca în orice stat cu reflexe totalitare, Armata rămâne prima urgenţă în mentalul lor plin de clişee, iar panica acestui Adonis teribil al politicii dâmboviţene (Crin) va fi fiind legată, probabil, de puzderia razboaielor de la graniţele patriei sau de numărul mare de bombe cu fasole care explodează prin craterele drumurilor. România nu are şosele, nu are clasă de mijloc, nu are mediu normal de afaceri, case pentru tineri sau mâncare pentru bolnavii din spitale, dar toate astea nu mai afectează "siguranţa naţională" a lui Antonescu. Altfel, cum să explici că salariile unor bugetari vor fi mereu cap-de-listă pentru preocupările partidului de risipitori al lui Antonescu (acest auto-proclamat om de dreapta)? In România există oraşe aproape izolate prin trândăvia politicienilor de teapa lui Antonescu (pe calea ferată, oraşul Giurgiu, de exemplu, era izolat în linie dreaptă de Capitală, doar fiindcă un pod a fost luat de ape si n-a mai fost refăcut) dar Antonescu moare de grija sporului bugetar militarizat. Da, e o întrebare demnă de un Antonescu: ce mai e de cheltuit pe-acolo, pe la buget? Pe vremea Guvernului lor liberal (zis Tăriceanu) investiţii nu s-au văzut, dar au prosperat salariile si pensiile nesimţite pentru o mână de oameni. Că, deh, sunt şi ei "de dreapta". De ce n-or fi găsit oamenii de "dreapta", aceşti Crini şi Tăriceni, bani ca să reconstruiască podul spre Giurgiu? Si alte zeci de poduri? Probabil, Crin Antonescu şi ai lui erau mai preocupaţi să combată "in direct" (lângă analişti semidocţi, de tipul radutudor), întru slava cheltuirii de la buget. Americanii sau europenii au prosperat pentru că au vorbit, dar au şi muncit. Când o începe liberalismul lui Crin să şi producă, după atâta beţie de discursuri?

Foto: www.pnl.ro

Detectoare râd în soare

Imaginea alăturată este surprinsă în campusul studenţesc de la Agronomie (Bucureşti), unde un anunţ (citeţ anunţ) avertizează: "Nu vă lăsaţi detectoare radar sau alte bunuri de valoare în autoturisme". BLOGpeBLOC nu ştie cine a redactat acest avertisment: poate un universitar de la Agronomie, poate vreun poliţist ori vreun portar din paza Campusului. Oricum, aici este confirmat motivul pentru care unii universitari, politişti sau portari primesc salariu. Motivul ar fi că, evident, prostia se plăteşte.

Foto: Traian George Horia
Notă: Măreşte imaginea cu clic

Adrian Severin, "osul" la muncă. De preferat, în ţară.

Individul din imagine (foto dreapta, deasupra staţiei GPL, având traversarea interzisă, că e roşu) se numeşte Adrian Severin. Are ca "locomotivă" o structură cu mulţi bani numită PSD. N-am auzit de acest Severin să vină cu un om în zdrenţe la televizor şi să spună: “Priviţi acest om, îi cumpăr un costum!”. In schimb, acest individ poate vorbi până la leşin, la tembelizor (la Antena 3, de exemplu, care nu mai are monser specialisti). Merci, Severin, asta poate şi nea Ion de la colţul străzii! Ca ministru de Externe, Severin n-a reuşit decât să-şi aducă un val de critici. La un moment dat, a ameninţat cu o celebră “listă a lui Severin”, plină cu "ofiţeri": întrebaţi-l dacă a avut bărbăţia să o dea publicităţii. Ce-o mai vrea el acum? Mai nou, omul nostru critică raportul pe justiţie al Comisiei Europene. “Adrian Severin a atacat dur sâmbătă modul în care instituţiile de la Bruxelles realizează Raportul de ţară pe Justiţie” (ziarul ZIUA). Ca om "cenuşiu" ce se manifestă, devine vizibil că individul critică acolo unde ştie el că nu-i risc. Europenii au, credem noi, prea multă eleganţă ca să-l bage în seamă, la acuze de rit mioritic. In România, sistemul judecătoresc n-a reuşit, practic, nicio condamnare adevărată (în ultimii 20 de ani), în ceea ce priveşte marea corupţie, dar severinul nostru "cenuşiu" ar zice că e vinovată tot coana Europa pentru asta. Curat româneşte. Individul vrea acum salariu ca parlamentar european. Onest, BLOGpeBLOC îşi sfătuieşte publicul să nu-şi strice votul pe lista care îl conţine pe Severin. Din punctul nostru de vedere, Severin ar trebui să stea acasă şi să pună "osul" la muncă: vorbeşte fluent limba engleză, deci ar putea fi un interpret excelent pentru Mircea Geoană. La vreo negociere din Moscova

Foto: Traian George Horia
Notă: Măreşte imaginea cu clic.

10.000!

Pe 28 mai 2009, BLOGpeBLOC a împlinit... 10000 de accesări. Nu e mult, dar e un bun început. BLOGpeBLOC mulţumeşte deopotrivă prietenilor şi criticilor pentru interesul arătat. Va descrie în continuare oameni şi locuri dintr-o lume (încă) insuficient dezvăluită.
Foto: Traian George Horia

Astăzi, iar, la tembelizor...

Îl văd la tembelizor pe doctorul Streinu- Cercel (foto drpt.). Ce s-a mai petrecut prin ţară, ce mai zice el acolo? A, da, e gripă porcină în Capitală. Totuşi, nu cumva acelaşi Streinu-Cercel prognoza acu’ puţin timp, vreo 4 milioane de victime pentru România, când în ţară era gripa aviară? De la un capăt la altul, România a rămas ca o senzaţie de “deja văzut”: pretinde că e ceva, da’ e greu să-ţi aminteşti de ea. Asta, pentru că la majoritatea televiziunilor, la Ştiri, vezi mereu aceleaşi feţe, aceiaşi Cercei în sistem, aceleaşi fătuci, aceiaşi ciutaci, redactori-şefi şi guguştiuci de presă. Zilnic. Dacă ar fi să judeci după agendele lor înguste de telefoane, ţara asta atârnă doar de 8-10 uameni, decretaţi “specialişti”: e Streinu-Cercel la “infecţioase” (sporadic, pe la DNA), e Roşia Montană la capitolele “şpăgi” şi “ştiri publicitare” (cei de la Antena 3 şi Pro TV nici nu prea mai ştiu ce înseamnă un P încercuit de când filmează ştiri la Roşia pentru concernul canadian), e Columbeanu la capitolul “bani”, e ministrul de Externe Diaconescu la capitolul “Moldova”, e Petre Roman la secţiunea “gât” şi "fuga de-acasă", e dr. Tudose la “psihiatrie”, e Geoană la capitolele “prostănaci” şi “PSD”, e Vanghelie la “literatură” şi Boc la “pantofi cu toc”. Etc. N-or găsi, pentru televiziunile lor, pentru emisiunile lor, şi alţi specialişti pe “infecţioase”, pe “literatură”, pe “şpăgi” etc? Nu se poate exprima nimeni despre gripa asta, dacă nu e dr. Streinu-Cercel?! Unde ni sunt specialiştii, uite o întrebare care nu mai procupă pe nimeni. Te întrebi unde o fi imaginaţia şefilor de la Ştirile televizate şi descoperi cu spaimă, că ăştia nu se mai satură de propria lipsă de imaginaţie. Chiar aşa: nu vă mai săturaţi, bei, de-atâta lipsă de imaginaţie?

Foto: Traian George Horia

Un nou film la Bucureşti: "Cu mâinile curate" în turism.

Toţi anii aceştia nu au făcut decât să ne sature de “specialiştii” în turism ai României, cei care i-au aruncat pe mulţi conaţionali peste graniţă, în Bulgaria. În imaginea alăturată, un personaj cu cravată şi etichetă îi oferă ministrului Turismului, Elena Udrea, un cuţit (susţine el) pentru tăiat tortul. Priviţi cu atenţie: individul ţine degetele pe lama cuţitului, un fapt incredibil care ţine, probabil, de ataşamentul lui pentru igienă. S-ar naşte, desigur, şi alte întrebări: dacă personajul cu cravată îşi spălase mâinile, dacă îşi făcuse examenul medical periodic, dacă nu avusese şi el bani pentru o pereche de mănuşi de unică folosinţă etc.?! Când “specialiştii” ăştia în turism nu-s în stare de protocol occidental nici măcar la vizita oficială a unui ministru, ce să le mai ceri când vin la ei pentru cazare şi hrană, turiştii mai mărunţi?!

Foto: ZIUA
Notă: Măreşte imaginea cu clic

Jandarmeria- un blocaj în uniformă

Ar fi dificil, poate, de găsit jandarmi mai "pietrificaţi" precum cei din Bucureşti: încruntaţi, suspicioşi, morocănoşi, unii dintre ei veritabili roboţei. La recentul FestGay, Jandarmeria a făcut dintr-un eveniment de anvergură limitată (parada Gay), un adevărat Summit, împânzind şi blocând chiar şi acolo unde nu se impunea. Savanţii care i-au condus pe jandarmi vor fi fost poate, mulţumiţi: Noua Dreaptă şi galeriile lui Gigi nu s-au încăierat cu cei din comunitatea gay, dar lipsa de strategie este vizibilă din univers şi a dăunat deopotrivă evenimentului şi publicului. Poate fi găzduit orice eveniment, lăsând destinsă circulaţia din jur şi respectând curiozitatea legitimă a presei: ghidându-te, dacă eşti în stare, după dictonul chinezesc "La armată, contează cât de buni ai soldaţii, nu cât de mulţi". Altfel spus, cu 30 de soldaţi buni, poţi face proiecte la fel de ample ca şi cu 300 de soldaţi "pietrificaţi". BLOGpeBLOC nu crede că aceşti ofiţeri din Jandarmerie pot fi capabili de asemenea performanţe.

Foto: Traian George Horia

O poveste de la TV Neptun. Constanţa.

La TV Neptun venise "jupân" pe vremea aceea, un individ numit Dan Dumitru- celebrul "No comment" de la Prima TV, pe perioada dispariţiei din Irak, a doi jurnalişti ai acestei televiziuni. Dacă acest Dumitru ştie sau nu ştie povestea de mai jos, nu mai are nicio importanţă. Acum...

De regulă, astfel de poveşti nu ajung la urechile şefilor, dar explică minunat de ce treaba merge prost în România, inclusiv în domeniul mass-media. Un monteur de la o televiziune concurentă a TV Neptun (televiziunea Constanţa TV) îşi aduce nevasta să lucreze la TV Neptun. Doamna are experienţă "zero", are bunăvoinţă "la plus infinit", învaţă "din mers", dar nu e suficient: timpii necesari unui montaj se dublează, se triplează. Concomitent cu sosirea nevestei, pleacă din televiziune unul dintre angajaţii mai vechi, cu experienţă, pentru un motiv superfluu, iar colegii din televiziune fac rapid o legătură între cele doua "schimbări". Venea "fata lu' tata", pleca "băiatul rău", altfel un tip de bun simţ, care se mişca bine la butoane şi îşi făcea treaba.

Dacă aplicaţi la 1 milion de locuri de muncă din România "reţeta" descrisă mai sus, de la TV Neptun, veţi afla de ce România nu prea mai are forţă de muncă profesionistă: pentru că va apărea tot timpul, la categoria "tinere speranţe", câte-o nevastă, câte-un cumătru etc, care cunosc cum "să-şi facă loc" în sistem.
Notă: Măreşte imaginea cu clic

În imagine: Un cameraman al TV Neptun munceşte cu camera video (plan apropiat), în timp ce şoferul echipajului (din maşina cu numărul B77, număr la adidasi 41) stă cu curul pe scaun şi cu piciorul pe fereastră. Să vadă sătenii că în Dobrogea, televiziunea se face pe picior mare.

Ziarul ZIUA, la Televiziunea din Chişinău

Televiziunea de la Chişinău (Rep. Moldova), dar şi multe alte instituţii de presă (cum ar fi Realitatea TV sau Agenţia Federaţiei Ruse – „Noua Regiune") au preluat articolul “Muniţie românească pentru Transnistria”, publicat de ziarul “ZIUA” (12 mai 2009; link http://www.ziua.ro/display.php?data=2009-05-12&id=253005&kword=traian+horia). La TVR1, unde funcţionează foarte bine cumetriile de familie şi mai puţin atenţia la ce se mai întâmplă prin lume, piticii-şefi de la Departamentul Ştiri nu au suflat nimic, dovedind din nou că sunt mai obişnuiţi cu inaugurările de grădiniţe sau cu plantarea de panseluţe prin cartierul Primăverii din Bucureşti. Articolul din "ZIUA" avertiza că firme private din (statul-membru NATO) România exportă fier vechi către Combinatul Metalurgic Râbniţa (din zona separatistă Transnistria, Rep. Moldova) deodată cu muniţie delaborată, colectată din unităţi militare româneşti.

Germania cere judecătorilor români: mai acordaţi şi sentinţe, nu doar sporuri la salarii!

Aflăm fără surprindere că parlamentarii germani cer Uniunii Europene să oprească acordarea împrumutului acordat României, motivul fiind deficienţele observate în justiţie. Comisia Europeană ameninţase în urmă cu câteva zile România, cu îngheţarea creditării, motivându-şi decizia prin faptul că Legislativul de la Bucureşti blochează eforturile de urmărire penală a politicienilor corupţi. Ştirea nu-i surprinzătoare: s-or fi săturat şi europenii să vadă cum, în România, Justiţia se face la televizor (pe la Antena3, B1, TVR etc), cu analişti sfertodocţi de genul radutudor. Justiţia nu se mai face de mult timp în sălile de judecată, ca dovadă fiind şi faptul că, în pofida salariilor ultra-decente, magistraţii nu reuşesc decizii definitive şi irevocabile în procese de mare corupţie, dar eliberează, în schimb, pe bandă rulantă. Dealtfel, faptul că magistraţii nu reuşesc să readucă la buget mari sume fraudate, care se cuveneau statului, se vede zilnic în nivelul mic al salariilor din România, dar şi în incapacitatea Guvernului de a creşte nivelul pensiilor sau al indemnizaţiilor pentru copii. Decât să protesteze ca proasta-n târg (fostul procuror Ponta a fost cel mai sonor la capitolul ăsta), ar fi perfect ca parlamentarii şi judecătorii români să se pună pe treabă.

În imagine: România, o ţară cu joc , cântec şi voie bună, da’ fără Justiţie
Foto: Traian George Horia

Poliţie la Braşov, da' s-o ştim şi noi

Dacă tot au venit în uniforme ca să asigure liniştea la un meci de fotbal, poliţiştii din comuna braşoveană Jibert asigură paza între sticle golite de bere (foto drpt). Probabil, la terminarea meciului, oamenii legii şi-au dorit mult ca după gardul cu sticle de bere să urmeze măcar un gard cu mititei şi muştar.
Foto: Traian George Horia
Notă: Măreşte imaginea cu clic.

Zmărăndescu, lângă Secţia 13

În imagine, una dintre maşinile firmei Zmărăndescu VIP Security este parcată în fata Secţiei 13 Poliţie din Bucureşti, la puţin timp după ce boss-ul Cătălin Zmărăndescu, bodyguardul lui Gigi Becali, „parcase” în arestul Poliţiei Capitalei. Probabil, maşina este parcată acolo nu neapărat fiindcă ar avea vreo „activitate” poliţiştii de la Secţia 13 (după unele păreri, una dintre cele mai ineficiente Secţii din Bucureşti, devreme ce, aici, de ani de zile, se face la vedere trafic cu ţigări de contrabandă în piaţa Sălăjan). Pur şi simplu, maşina Z VIP n-o fi avut un loc de parcare, iar Bucureştii, se ştie, sunt cam înghesuiţi. Nu chiar ca în celulele cu VIP-uri, dar sunt înghesuiţi.
Foto: Traian George Horia

Nemirschi, atât de ocupat...

Pentru că ministrul Mediului, Nicolae Nemirschi (foto sus-stg.), umblă „dezlegat” prin Apuseni (pe la Roşia Montană) cu toate că are probleme adevărate şi grave lăsate de guvernele precedente, BLOGpoeBLOC îi propune un calendar simplu, flexibil şi adecvat salariului pe care îl ridică, şi care ar putea începe chiar cu judeţul pe care, prin obârşie, îl ştie cel mai bine: Constanţa.

Nemirschi trebuie să afle de pildă, faptul că marea majoritate a localităţilor din Constanţa nu au sisteme de canalizare, iar „căcăstoarele” ţărăneşti, botezate pretenţios „fose septice” (Foto 1- „Căcăstoare” din satul Movila Verde) sau reziduurile industriale (cum s-a întâmplat la Năvodari) interacţionează ucigător cu pânza freatică.

Nemirschi trebuie să afle de pildă, faptul că în marea majoritate a localităţilor din Constanţa, reziduurile sunt aruncate în aşa-numitele „depozite neautorizate de gunoi” (Foto 2-3, Copii de la Tortomanu şi Independenţa, crescând între gunoaie)

Nemirschi trebuie să afle de pildă, faptul că în marea majoritate a localităţilor din Constanţa, gunoaiele sunt aruncate în albia vreunui firav curs de apă (numit şi „derea”), dereglând definitiv ecosistemul (Foto 4- Imagine cu plastice aruncate în „Râpa Dracului” din Negureni)

Nemircshi trebuie să afle de pildă, dacă acuzaţiile privind poluarea radioactivă de la Năvodari (Fertilchim), din haldele cu fosfogips (Foto 5), sunt întemeiate

Nemirschi trebuie să afle de pildă, dacă acuzaţiile privind poluarea radioactivă de la CNE Cernavodă (Foto 6) sunt întemeiate.

Nemirschi trebuie să afle de pildă, proporţiile dezastrului provocat de defrişări chiar şi într-o zonă săracă în păduri cum este Constanţa (Foto 7- Camion cu buşteni la Cotu Văii)

Nemirschi trebuie să afle de pildă, calea cea mai rapidă de implementare a gropilor de gunoi ecologice care să respectele normele europene (prin etanşeitate, dotare şi capacitate) din care Constanţa nu posedă niciuna (Foto 8- Groapa de gunoi de la Techirghiol).

Nemirschi trebuie să afle de pildă, că în Constanţa, deşeurile au invadat chiar şi zonele îndepărtate de marile aglomerări urbane (Foto 9- Oile din Tuzla pasc între hârtii) şi trebuie luate măsuri urgente de ecologizare

BLOGpeBLOC se opreşte aici ca să nu obosească pea tare Ministerul Mediului, încă de la primul judeţ „atacat”.

Foto: Traian George Horia

Notă: Măreşte imaginile cu clic

Nemirschi de la Mediu, Iliescu de la Maxim şi sindicatu' Meridian, de la lăudători

Omul ajuns întâmplător ministru al Mediului (pe numele său, Nicolae Nemirschi- foto stg.) a ajuns ”în inspecţie” tocmai la Roşia Montană (jud. Alba), probabil ca să verifice „poluarea” din zonă, monşer! BLOGpeBLOC a avertizat încă din 13 martie 2009, că vizita lui Nemirschi ar putea avea şi o semnificaţie "intimă", iar în acest sens, blogul nostru va monitoriza şi în continuare activitatea şi deciziile de la nivelul Ministerului Mediului. Provenit din Dobrogea (unde caracteristic unor zone este faptul că oamenii nu se pot uni nici măcar ca să strângă 2-3 gunoaie din curtea proprie), Nemirschi va afla, probabil, în scurt timp, că în Ţara Moţilor nu sunt aceleaşi comunităţi dezbinate, ci unele puternice, care au reuşit până în prezent să împiedice masacrul ecologic numit „Proiectul minier Roşia Montană”. Oficial, PSD (partidul care l-a propulsat pe numitul Nemirschi) nu şi-a anunţat poziţia faţă de proiectul minier, dar cert este că, la ziua şefului Ion Iliescu (pe 7 ianuarie 2009), Confederaţia sindicală Meridian (din gaşca de aplaudaci ai proiectului) a venit încărcată cu buchete de flori şi cu urători guşaţi (şi-la-ceafă-laţi) ca să ureze „La mulţi ani!” Liderului Maxim. Simplă întâmplare? Mostră de pupincurism (în condiţiile în care alte confederaţii nu au fost vizibile acolo)? BLOGpeBLOC consideră că, la drept vorbind şi de bun-simţ, Nemirschi ar fi trebuit să-şi înceapă observaţiile lui „ecologice” chiar din Dobrogea, unde depozitele de gunoaie neautorizate sunt cvasi-suverane şi unde depozitele etanşe impuse de normele europene nici nu există. (Foto: Traian George Horia)

Foto dreapta: 7 Ian. 2009- Flori de la Confederaţia Meridian şi cefe late la uşa şefului Ion Iliescu. Nemirschi era "pe-aproape".

Notă: Măreşte foto dreapta cu clic

La metrou. Scări, pe sus, buget, ghetou. La metrou.

Metroul bucureştean îşi cheltuie toţi banii cu salariile şi n-are fonduri pentru modernizare. Cel puţin asta rezultă din imaginea alăturată: câţiva meseriaşi de la Metrou încearcă să construiască o structură, folosind o scară de lemn. În Occident s-a inventat demult scara de aluminiu, standardizată, dar în România, noutăţile ajung mai greu, mai ales dacă eşti bugetar şi te ajută Statul să îţi iei lunar salariul de barosan. Nu se ştie ce Birou de Securitatea Muncii ar aproba lucrul la înălţime pe o astfel de scară, dar un lucru este cert: codru-i frate cu românul, la fel ca şi produsele codrului. Cum ar fi scările de lemn.

HRISTOS A ÎNVIAT!

Foto: Traian George Horia
Notă: Măreşte imaginea cu clic

Clubul Român de Presă, Gigi şi Mioriţa

Aşa e în ţara Mioriţei! Prin anii ’90,

preţioasele tăbliţe cu numele reprezentanţilor instituţiilor mass-media la Clubul Român de Presă (CRP) erau fixate în mese cu holşuruburi. Trainic. Astăzi, din CRP au mai rămas holşuruburile, un web-site plat şi câteva comunicate imberbe. Ce-o mai face CRP, ce ciorapi mai cârpeşte, ce sanie îşi mai ciopleşte pentru la vară? Mister! În cazul „Becali”, de pildă, unde s-a ajuns în situaţia ruşinoasă când unii gazetari au luat deschis partea patronului de fotbal fără ca judecătorilor să li se dea dreptul la cuvânt (pe la Pro TV, Antena 3, OTV etc) CRP a tăcut. BLOGpeBLOC a prezentat şi unele substraturi ale „fenomenului” – de exemplu legăturile financiare trainice, care i-au unit pe cei de la Pro TV cu latifundiarul din Pipera. Practic, în toate cazurile în care s-a acuzat că deontologia unor instituţii mass-media a făcut sluj deoarece existau interese „pragmatice”, CRP a tăcut. Sunt slăbiciuni care, însăilate între ele, menţin presa mioritică slabă şi nedemnă de a fi citată de marile agenţii internaţionale. Judecătorii sunt şi ei oameni, iar încărcătura de venin deversată de fătuci şi guguştiuci pe la TV (sub titlul „analize”), devine la un moment dat sufocantă. În prezent, Tribunalul Bucureşti (o instituţie care, oricum, eliberează condiţionat pe bandă rulantă) a acceptat recursul avocaţilor lui Gigi şi l-a eliberat pe latifundiar. Desigur, Justiţia e liberă, dar cazul are şi un revers al medaliei: pentru magistraţii de la Judecătoaria Sectorului 1- Gigi era un "pericol", pentru cei de la Tribunal- Gigi este doar un „domn bine”. BLOGpeBLOC se întreabă dacă această decizie judecătorească a Tribunalului nu este decât obişnuitul „pas înapoi” al Justiţiei, care ar putea tempera, şi pe viitor, cercetarea puternicilor zilei?! Lipsa practicii unitare judiciare va lucra şi în acest caz împotriva magistraţilor de la Judecătoria 1 care, indiferent de cantitatea lor de dreptate, vor rămâne cu titlul de „băieţi răi”. Şi aceasta, doar pentru că au arestat un om cu bani, de care, la un moment dat, au depins (emoţional, financiar etc) mulţi alţi oameni, inclusiv din presă. Astfel, Justiţia pare că se va face în continuare în stradă, sau la tembelizor, iar cei mulţi şi proşti (care nu-şi pot permite 13 avocaţi şi o cerere de eliberare condiţionată la fiecare trei zile), rămân cu spectacolul. A! Era să uităm: presa rămâne şi cu CRP-ul său de toate zilele!
Foto: Traian George Horia

Notă: Măreşte imaginea cu clic

Noi contribuţii la teoria cuceririi Afganistanului

Mulţi “analişti” politici din România (din sub-ramura radutudor, dar nu numai) susţin la tembelizor (pe la Antenele 1-3, B1 etc) implicarea viguroasă a României în Afganistan. Cu o căruţă de probleme acasă, România se duce să rezolve cu TAB-ul, dilemele zilnice ale unor popoare desculţe. Mă rog, treaba lor, a grangurilor politici. BLOGpeBLOC ar fi susţinut mai degrabă cucerirea Ucrainei, Ungariei, Republicii Moldova şi Bulgariei: costă mai puţin şi-n plus, aici, la vecini, găseşti oricând un românaş care să te conducă prin munţi, în spatele inamicului.

În imagine: Grup de jurnalişti români, pregătindu-se din greu pentru plecarea în Afganistan, pe vremea când, în unităţile MAPN, la comanda „Culcat!” nu te culcai cu burta în sus
Foto: MAPN

DACĂ DORIŢI SĂ REVEDEŢI Mişto colivă, solemn moment la Pro Sport

Desigur, dacă eşti ziarist sportiv şi scrii despre semi-analfabeţii industriei fotbalului, nu este obligatoriu să fii os din osul vreunui venerabil al Academiei Române, secţia "scriitură". Uneori, însă, unii remeşi ai jurnalismului sportiv (mai precis, cei cei ce formează în prezent Generaţia Pro a Scriitorilor despre Futbol) aplică lovituri dure limbajului articulat din România. Dacă doriţi să revedeţi, în 16 decembrie 2007, pe pagina principală a gazetei "ProSport" era publicată următoarea informaţie:
“Conducerea clubului spaniol Real Madrid va comemora cei 60 de ani de aniversare a stadionului Santiago Bernabeu…” (vezi foto)
Dacă la un moment dat substantivul „aniversare” ar fi sinonim cu „comemorare”, ar rezulta „...comemorarea a 60 de ani de comemorare”, iar când „comemorare” ar semnifica „aniversare”, ar rezulta „aniversarea a 60 de ani de aniversare”. Semn că ziaristul-remeş de la "Pro Sport" a vrut doar să insiste asupra semnificaţiei acelui solemn moment, iar cap-limpede şi toată armata de redactori-şefi de-acolo l-au susţinut. Înţelegând, desigur, că un moment solemn (chiar cu fractură de peroneu gramatical) rămâne, totuşi, un moment.

Notă: ANIVERSÁ vb. I. tr. A sărbători împlinirea unui număr de ani...
Notă: COMEMORÁ vb. tr. A celebra printr-o ceremonie un eveniment (trist) sau disparitia unei persoane importante...

Notă: Măreşte imaginea cu clic

Diaconescu, un ministru dus cu pluta diplomaţiei

BLOGpeBLOC nu suspectează puterea de la Bucureşti (inabilul şi nevrozatul ministru de Externe Cristian Diaconescu, alţi „responsabili” de partid şi de stat) că ar fi în stare să însceneze manifestaţii-maraton la Chişinău, aşa după cum acuză regimul despotic al comuniştilor din Moldova. Exceptându-l poate pe Traian Băsescu, oficialii români nu au acordat (din ’90 încoace) o importanţă specială Basarabiei, aşa cum se impunea. Începând cu Severin, cu Cioroianu şi Răzvan Ungureanu, cu alţi yesmeni perindaţi pe la MAE pe mandatul cărora nu s-a întâmplat nimic "în domeniu", Basarabia nu a părut, în mod serios, o prioritate pe agenda aşa-zisei diplomaţii româneşti. În prezent, nici Cr. Diaconescu nu pare coborât cu picioarele pe pământ basarabean: visează la vizitele în Occident, dar la doi paşi de ţară are ambasadori expulzaţi şi are instituire de regim de vize la graniţa cu Moldova. Îşi amână o vizită oficială pentru „diverse motive” şi nu pentru „situaţia tensionată din Moldova”. Deh, n-o fi aflat nimic despre incendiul de-acolo. Dus cu pluta diplomaţiei, Diaconescu vrea să convingă, probabil, că va îngroşa şi el pleiada ce a slăbit prestigiul României în zonă şi a cărei neputinţă, printre altele, a condus la excluderea României de la convorbirile pe problema transnistreană. Aceasta, în pofida faptului că în Transnistria trăieşte o puternică minioritate românofonă. Pe trândăvia diplomaţiei româneşti vor suferi mii de tineri basarabeni care, de 19 ani, se simt închişi în continuare, într-un uriaş penitenciar. BLOGpeBLOC prezintă imagini de la Chişinău, luate la puţin timp după declanşarea revoltelor. (Foto I. Kl.)

Notă> Măreşte imaginea cu clic

Ministerul de Externe, cuibuşor de nebunii?

Ne-am obişnuit să constatăm că de 18 ani politica externă a României este făcută pe la Partid, cu roboţei sau, după caz, e decisă peste hotare. Citim la nimereală în ediţia electronică a ziarului „Gândul”. „Ministrul de Externe, Cristian Diaconescu, şi-a amânat vizita în Azerbaidjan, programată să înceapă miercuri, pentru o dată care va fi comunicată ulterior, a declarat pentru MEDIAFAX, purtătorul de cuvânt al MAE, Alin Şerbănescu. Purtătorul de cuvânt a precizat că motivul amânării nu are legătură cu tensiunile din Republica Moldova.” Pe de altă parte, Mediafax anunţă următoarele: ”Ministrul consilier al Ambasadei României în Republica Moldova, Ioan Gaborean, a fost declarat persona non grata de autorităţile de la Chişinău, alături de ambasadorul român, Filip Teodorescu, informează un comunicat al Ministerului moldovean de Externe, publicat pe site-ul instituţiei. Ambasadorul României în Republica Moldova, Filip Teodorescu, a fost convocat miercuri la Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene de la Chişinău, unde i-a fost înmânată o notă prin care şeful misiunii diplomatice române şi ministrul-consilier al Ambasadei, Ioan Gaborean, au fost declaraţi persona non grata, precizează comunicatul.” Punând cap la cap două informaţii de presă din 08 apr. 2009, te întrebi dacă ministrul Cristian Diaconescu este nebun, este incapabil sau, pur şi simplu, are el vreo stratagemă nemaiauzită? Ce stratagemă? BLOGpeBLOC anunţă că această situaţie este incredibilă: să ai doi diplomaţi expulzaţi dintr-un stat, dar să îţi amâni o vizită oficială peste hotare pentru cu totul alt motiv (poate a vrut omul să facă un shopping pe ultimele oferte din supermarket), nicidecum pentru această criză diplomatică în care este implicată ţara ta, este o insultă pentru inteligenţa diplomaţiei universale. Din Nigeria până în Groenlanda şi Marea Britanie, studenţii vor putea studia acest caz din care, evident, nimeni nu va înţelege nimic. Că probabil, aşa este cu politica şi la PSD: „băeţii ăia” (vorba lu’ Ciutacu) vor şi la externe, vor şi la interne, şi la externe, şi la interne, până la un orgasm intelectual final. După aceea, ar fi mai simplu, pentru un partid atât de odihnit ca PSD: ar urma ţigara „de după” şi din nou, un lung repaus.

Basarabia neştiută

O ţară românească, de o extremă candoare slavă- astfel ar putea fi definită Basarabia contemporană. Desigur, toţi aceşti ani, şi la Bucureşti, şi la Chişinău, au existat permanent grupuri „de presiune” la nivel înalt, care au creat o distanţare artificială între zone (pentru România, în opinia BLOGpeBLOC, fiind elocvente exemplele de tristă contraperformanţă Mihai Răzvan Ungureanu, Ad. Severin sau Ad. Cioroianu). Ceea ce se ştie sigur, însă, este faptul că, după ’89, la Chişinău a rămas activ permanent un nucleu de idealişti, atârnat de gardul de plasă de pe Prut şi privind cu jind în direcţia Dâmboviţei: este vorba de tineri săraci, cu salarii de 1000-2000 de lei, cu studii superioare şi cu mult bun-simţ, educaţi în familiile lor ca să iubească România. Bucureştiul şi narcisiştii din diplomaţia Bucureştiului n-au ştiut niciodată de aceşti oameni- şansele de a-i întâlni pe la insipidele recepţii sau conferinţe de presă au fost minime. În plus, la multe televiziuni din Bucureşti, problema Basarabiei e abordată şi astăzi, cu proşti care n-au fost niciodată acolo şi care cunosc mai bine lupanarele Parisului şi New York-ului. Uneori, nucleul de tineri basarabeni (numiţi de regimul comunist de la Chişinău „fascişti” sau „vandali”) apare la ştiri, agitând drapele şi cerând reorientarea spre Bucureşti şi spre Europa. Aşa cum s-a întâmplat şi astăzi în capitala Basarabiei, când ei au ieşit în stradă, încercând să micşoreze distanţa între cele două state româneşti şi scuturând zdravăn teoriile „analiştilor” bătrânicioşi.

Foto: Traian George Horia

Notă: Măreşte imaginea cu clic

19 ani cu Romania

Foto: Traian George Horia

Suport muzical: Youtube The lion sleeps tonight Tokens

PRO TV, acest Gigi al ştirilor. Şi invers.

BLOGpeBLOC va promova şi în continuare ipoteza că PRO TV şi „Libertatea” reprezintă elemente de slăbiciune pentru conceptul de presă în România. Fătucile -reporter atât de delicate care vorbesc cu atâta profesionalism despre sângele de pe pereţi, filmele la kilogram, tonele de "artiste" blonde dezbrăcate, de malagambişti, manelişti, sicofanţi şi histrioni promovaţi prin ziar sau la "emisiuni", lasă generaţiilor contemporane (prin graţia „creierelor” din conducerea redacţiilor) impresia că viaţa e doar ban, futai şi violenţă. Generaţia PRO nu prea mai ştie ce-i munca fiindcă la o adică, acest cuvânt nu-l mai pronunţă aproape nimeni prin emisiunile leşinate, de "divertisment" balcano-mioritic sau prin articole "informative" despre cur şi despre shopping. Altfel, însă, PROTViştii nu amână nimic. Când sunt în toane bune, PROTViştii cer Justiţiei arestări. Când vin arestările, aceiaşi Moş Gaga ai ştirilor de senzaţie se înfig în judecători. Nimeni nu mai înţelege ce vor, de fapt, ăştia de la PRO TV. La ultimele ştiri, magistratul care l-a băgat pe Gigi Becali la zdup a fost făcut harcea-parcea. Să ne amintim atunci, că în 2007, în presă exploda un scandal „al compensărilor în trei”, care ar fi trebuit să lungească nasurile deontologilor lui Ad. Sârbu sau Costi Mocanu. N-a lungit nimic. "O firmă care colabora cu ProTV-ul avea o datorie faţă de Steaua din drepturile TV”, explica în stilul său direct, Gigi, care a adăugat: „Eu trebuia să plătesc către Marriott, unde aveam sediul, iar Marriott îi dădea reclama ProTV-ului. N-au mai primit banii si a fost o compensare în trei". La vremea respectivă, Asociaţia Consumatorilor de Media a protestat faţă de faptul că PRO a difuzat ştiri despre Gigi „bazate pe aranjamente financiare de culise, nu pe criteriul interesului public”. Scandalul a intrat rapid în faşă pentru că mass-media românească nu are nici până în prezent un for care să judece astfel de mizerii. PRO TV a mers mai departe, iar astăzi- ca sa vezi!– acelaşi PRO TV s-a întâlnit umăr la umăr cu fostul partener, Gigi. H’ai dracu’ judecătorii!

Foto: Traian George Horia

După cum spuneam: Piţurcă, mai stai şi tu pe-acasă!

Stupefiant, majoritatea celor intervievaţi de Realitatea TV după dezastrul suferit în meciul cu Serbia (3-2 pentru sârbi) îi acordau în continuare, o şansă sau mai multe, antrenorului echipei naţionale, Victor Piţurcă, şi dădeau vina pe jucători. Nu mai vorbim de conducătorii de cluburi din această industrie a banilor negri numită Fotbal în România. Acum, când minuscula Austria a cotonogit România (2-1), deja nu mai contează părerile unor compatrioţi „toleranţi”, monşer! Desigur, totul are o explicaţie. În Vestul civilizat, sunt demişi antrenorii după insuccese răsunătoare, pentru două motive simple: fotbalul nu este un joc de maidan ci implică eleganţă şi onoare şi, în plus, nimeni nu ia salariu acolo, fără performanţă. Jucătorii aleargă, dar antrenorul nu poate fi plătit doar pentru că răcneşte de pe margine. La români e al dracului de invers: faimoasa definiţie „Băiat descurcăreţ”, atribuită de români unora care iau bani mulţi într-un timp scurt, fără să facă mare lucru, funcţionează şi în fotbal, ca un instinct moştenit de la Ceauşescu. De fapt, extrapolând, faimoasa definiţie a „băiatului descurcăreţ” a blocat România în ultimii 18 ani de la o dezvoltare normală şi i-a răpit posibilitatea de a avea un salariu minim pe economie măcar cât al Sloveniei. Aceasta deoarece performanţa e cerută "autentic" în puţine domenii din România, iar principiul „Merge şi-aşa!” rămâne atotputernic. Şi fiindcă „merge şi-aşa!”, Piţurcă şi lipsa sa de onoare rămân în continuare să antreneze în acest imens cazinou cu jocuri de noroc numit România. BLOGpeBLOC solicită, totuşi, schimbarea sa urgentă din funcţie.

Foto: Traian George Horia

„Libertatea” te citim, că ca tine nu găbjim!

Cu o întârziere semnificativă, conducerea ziarului „Libertatea” a aflat că actualul premier Emil Boc a fost cândva şi soldăţel, şi chiar a dispus publicarea unei fotografii: Boc, pozând în curtea Unităţii militare de la Feteşti. Nu amintim aici de infantilismul articolului „Boc a fost şef peste studenţii comunişti?” („investigatorii” tabloidului îşi probează teoriile citând din... Wikipedia, ca şi cum despre chiloţii familiei Columbeanu poţi scrie citând surse ale Academiei Române), dar anunţăm boşii de la acest copil de suflet al lui Adrian Halpert care a fost ziarul "Libertatea", că ziarul „Ziua” a publicat poza cu micul gradat încă din 22 decembrie 2008 (vezi http://www.ziua.ro/display.php?data=2008-12-22&id=247188&kword=traian+george+horia). O explicaţie trebuie că există: probabil, cei de la Ringier sunt afectaţi atât de rău de criza financiară încât reporterii au plecat pe jos. Iar la Răchiţele (Cluj), satul natal al lui Boc, au ajuns doar zilele astea.

Foto: Arhiva familiei Ioan şi Ana Boc

Miss Societatea civilă Dâmboviţa s-a înecat cu Mr Bush

Epoca acesta a României va rămâne una ciudată prin sărăcia de culori cu care este descrisă la TV sau prin conferinţe. Prin vara anului 2008, fragmente din societatea civilă a României au început la TV şi în ziare o campanie împotriva preconizatei intenţii (detestabilă, dealtfel) a guvernului italian de a amprenta locuitorii taberelor de rromi nomazi. „Amprentaţi-ne şi pe noi”, spuneau curajoşi, cu piepţii înainte- alde dl. Cioroianu, de-alde dna. Renate Weber, de-alde parlamentari sau analişti de tip radutudor ai Realităţii sau ai Antenelor. Când, însă, administraţia George W. Bush a anunţat amprentarea cetăţenilor străini înainte de intrarea pe teritoriul SUA, nu s-a mai auzit ca vreun preţios din soţietatea ţivilă sau mass-media să protesteze cu spumiţe. Cum ar veni, din două grupurimari de cetăţeni români (rromii de naţionalitatea română din Italia, respectiv cetăţenii români care ar fi dorit să călătorească în SUA), ăştia cu societatea lor civilă au ales să protesteze unison doar pentru unul singur, monşer. Din două cazuri apropiate, onorabilii de la Bucureşti vor fi înţeles, probabil, următoarele: era mai facil si consistent să critice politicile macaronarilor, iar critica administraţiei Bush, of course, era de preferat să fie lăsată tot presei americane, atât de greu încercată.

Pentru ca această spumă a societăţiii civile să afle mai multe despre despre moştenirea lăsată de Bush lumii, le recomandăm cu bunătate să citească şi articolul „Europa se apără de intruşi cu armele americanilor” („Cotidianul”, 13 fev. 2008). Succes la lectură, bre, universitarilor!

(PS BLOGpeBLOC: Între noi fie vorba, amintim conducerii „Cotidianul” că, în limba română, prescurtarea lui "Februarie" va fi întotdeauna "Fev", nu "Feb")

http://209.85.129.132/search q=cache:7XG4aDcsI0IJ:www.cotidianul.ro/europa_se_apara_de_intrusi_cu_armele_americanilor-39549.html+george+bush,+amprentare,+terorism&cd=27&hl=ro&ct=clnk&gl=ro

Foto: Traian George Horia
In imagine: Dna Renate Weber cu nedespărţitul microfon, trăgând cu ochiul spre preţiosul discurs

Piţi, no, hai şi meri! Spre casă!

În România e la modă să fii plătit "gras" chiar dacă nu produci performanţă. Chiar când nu produci. A demonstrat-o prim-ministrul Boc cu cifre, când a arătat că scriitorii de proiecte pe fonduri europene din guvernarea Tăriceanu au fost plătiţi regeşte chiar dacă n-au adus decât 2-3 euroi la buget. Să n-ai dureri de cap, să tândăleşti într-un scaun aşteptând să-ţi vină salariul dinspre sectorul privat, indiferent că eşti director în CFR, general la Doi şi-un Sfert sau magistrat la Curtea Constituţională, fără să te-ntrebi care-i contribuţia ta la „puşculiţă”- iată visul oricărui bugetar care nu se respectă. Mentalitatea asta „a la Mitică” pare instalată şi la FRF, chiar după eşecul ruşinos cu Serbia (3-2 pentru sârbi). Antrenorul naţionalei de fotbal, Piţurcă, nu vrea să-şi dea demisia. De ce-ar exista onoarea pentru el dacă însuşi fotbalul poate fi asimilat cu un cazinou unde pierzi sau câştigi? De ce-ar exista când unul ca Mitică Dragomir este în fruntea sistemului? Piţurcă nu vrea să ştie dacă vremea lui s-a dus, nici că suporterii nu mai rabdă ca România să fie doar ciuca bătăilor pe stadion. Pe vremuri de glorie, unii lideri mai spuneau, înainte de a pleca la bătaie: "No, hai şi-om mere! Spre luptă!". Pe vremurile astea leşinate, BLOGpe BLOC îi transmite lui Piţurcă: "No, hai şi meri! Spre casă!"

Foto: Traian George Horia

Notă: măreşte imaginea cu clic!

O ocupaţie austriacă şi pentru Bucureşti

În 1929, lângă statuia lui Matei Corvin din Cluj, delegaţi ai românilor din Transilvania şi Bucovina, ai cehilor, slovacilor, polonezilor sau sârbilor, sărbătoreau împreună 10 ani de la eliberarea de sub ocupaţia austriacă (vezi foto drpt.). Astăzi, după vreo 19 ani de la Rivuluţie, Bucureştii apar ca un oraş care s-a aflat timp îndelungat sub ocupaţie anatoliană. Tocmai din cauza asta, unii guguştiuci din presa dâmboviţeană n-ar trebui să se teamă de invazia de funcţionari clujeni aduşi de Boc, gigantul de la Palatul Victoria. Poate ocupaţia aia austriacă va lucra în subconştientul unora şi astfel vor fi reparate cabinele telefonice vandalizate, vor fi spoite proaspăt blocurile gri, parcurile vor fi salvate, iar mizeria de pe străzi va fi adunată, în timp ce inofensivii de la Poliţia comunitară vor aplica, în sfârşit, prima amendă pentru aruncarea unei hârtii pe spaţiul verde.
Foto: colecţia D. Drăgan (Suceava)
Notă: măreşte imaginea cu clic

Între trei, taci cât vrei

În imagine, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), Bogdan Pandelică (dreapta, desigur) se află în discuţie cu două doamne de la, bineînţeles, Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC). După cât se poate vedea, preşedintele Pandelică tace. Ne imaginăm că preşedintelui Pandelică i-ar fi dificil să fie atent şi la explicaţiile doamnelor din stânga, şi la calitatea ciorapilor de damă afişaţi pe perete, lângă un pahar de şampanie. Un membru PSD adevărat, dacă era în locul lui Pandelică, ar fi ales, desigur, să cerceteze calitatea ciorapilor de damă. Că de protecţia consumatorilor o să se tot plictisească pesediştii cu firme. Când vor trece în opoziţie.

Foto: Traian George Horia

Notă: Măreşte imaginea cu clic!

Ion Barbu, la taclale cu hârtia

Probabil că mulţi dintre cititorii „ZIUA” (şi nu numai) au avut cândva vreo întrebare despre Ion Barbu: cum e, câţi ani, ce desen...? BLOGpeBLOC îl oferă „pe tavă” pe maestrul Barbu, în timpul "activităţii": un om simplu, cu mult umor şi mult bun-simţ. Credem noi, cel mai bun caricaturist român al momentului. Un artist care se apleacă peste bucata lui de hârtie şi schiţează din 3-4 linii ridicolul, aroganţa, prostia cruntă a celor ce ne decid soarta. Şi, evident, ridicolul, aroganţa, prostia cruntă a celor ce nu decid nimic- de la categoria "nu ştiu, nu mă bag".
Foto: Traian George Horia
Notă: Măreşte imaginea cu clic

TVR- cu faţa, cu spatele. Şi cu falimentele.

Dacă vei scrie vreodată despre TVR-ul condus de Alexandru Sassu, că este în faliment (aşa cum o făcea neprofesionist „Jurnalul Naţional” pe 1 martie 2007) te vei trezi cu un drept la replică ritos şi pe alocuri nesimţit, aşa cum se obişnuia de exemplu pe perioada nefericitului mandat al lui Tudor Giurgiu? Cum să intre TVR în faliment când profesionalismul sau lipsa sa de profesionalism de acolo vor fi alimentate permanent, fără discernământ, de la bugetul de stat? Există multe poveşti la TVR despre dezinteresul, cumetriile, personalul supranormat, foloasele necuvenite şi firmele-căpuşă de-acolo, dar rareori răzbate ceva din interiorul acestui mamut cu antenă şi cu acces la banii tuturor. Este intuitiv că Legea tăcerii şi banii unesc şi aici mai abitir decât amiciţiile de famiglie. În Raportul anual de activitate al TVR pe 2007, se preciza aiuritor: „Pe o piaţă suprasaturată şi, totuşi, în permanentă dezvoltare (anual apărând nu doar canale regionale şi de nişă, ci chiar canale generaliste cu puternică susţinere financiară – de exemplu Kanal D, Romantica, Antena 3), era firească o scădere a principalilor indicatori ai canalelor tv consacrate, din cauza fenomenului de redistribuire a publicului.” Pare ridicol, dar astfel îşi justifică neputinţele aşa-zisul management al TVR: vin alţii pe piaţă şi ăştia „micii” de la TVR nu au cum să se dezvolte, monşer. Marele TVR a ajuns să se împiedice de postul preferat al doamnelor acre şi singure, Romantica TV! Dacă băieţii de la TVR care întocmesc astfel de rapoarte, ar trece măcar o lună în sistem privat, ar fi trimişi fără îndoială, să îndoape gâştele pe şoseaua Dudeşti. Şi ar accepta probabil acest post fiindcă, la urma urmei, şi-acolo poate să pice de-o subvenţie-două. De la stat.

În imagine: Un portbagaj de TVR în care ar mai încăpea de-o subvenţie
Foto: Traian George Horia

La Cornu e parcuri, pe alei livezi, ce bine-i la Cornu, ai und’ să ouezi!

Despre reşedinţa din Cornu (jud. Prahova) a pesedistului Ad. Năstase s-a mai scris. Oficial, Năstase creşte acolo găini şi invită cârtitorii, ca o fire ospitalieră ce este, să-i numere ouăle. Se pare că, până în prezent, nici o fătucă de la vreun ziar economic nu s-a încumetat să dea curs invitaţiei şi să numere ouăle lui Năstase. La Cornu. Unii, văzând luptele eroice duse recent de Năstase cu vreo câteva doamne din politică, spun că acest numărat de ouă n-ar fi o treabă tocmai complicată: numărul minim de ouă aparţinând lui Năstase când Năstase e la Cornu greu de evaluat (că de-aia e minim), dar numărul maxim ar fi de un ou- maximum un ou şi jumătate.
Foto 1: Din spatele acestei livezi, Năstase cheamă la numărat de ouă (foto: Traian George Horia)

Foto 2- O imagine a proprietăţii din Cornu a lui Năstase, în viziunea şoferului nostru preferat, Gofea

Sediul de dincolo de bâtă

Aşa arăta sediul Primăriei oraşului Vatra Dornei (jud. Suceava) la 1814. Omul de pe prispa instituţiei, care stă sprijinit într-o bâtă este funcţionarul de la biroul de reclamaţii. Dacă vreun cetăţean avea ceva de comentat, primea imediat de la funcţionar o „lovitură de pedeapsă”. Sau, mai pe înţelesul moldovenilor, o „păliturî di osândî”. Este de menţionat că, prin strădania unor funcţionari publici, o bună parte din tradiţiile de atunci s-au păstrat până în zilele noastre. Doar sediile de Primărie s-au mai schimbat.
Sursa foto: Colecţia D. Dragan

Şcoala de prostologie, secţia „Geografie”. La Cobadin.

Prostia la români poate să ia ia forme simpatice chiar şi acolo unde s-a născut veşnicia (la ţară): nu doar la oraş, unde ziariştii-fax (fătuci, dar şi guguştiuci precum un anume David, de la gazeta „Telegraf”) construiesc de zor prostologia ca ştiinţă. La Cobadin (jud. Constanţa), Primăria pesedistă se luptă cu firma Pestom pentru o cestiune (un "activ") despre care nimeni nu ştie precis dacă este un dig sau dacă este o şosea (vezi facsimil). Altfel spus, culmea simpatiei la Cobadin, indiferent că eşti primar PSD sau că eşti jurist la firma Pestom, este să te simpatizezi pe tine însuţi, chiar dacă nu eşti genul tău.

Notă: Măreşte imaginea cu clic!

Roşia Montană, sub călcâiul lui Nemirschi. De la Mediu.

" Cazul Roşia Montană în atenţia lui Nemirschi "

(Vineri, 13 Martie 2009,Mihaela CIORBARU)

"Ministrul Mediului se va deplasa în data de 26 martie, la Roşia Montană. Demnitarul se va informa asupra problematicii în cauză. Nemirschi se va întâlni cu autorităţile de mediu locale, cu organizaţiile nonguvernamentale ce îşi desfăşoară activitatea în zonă, precum şi cu reprezentanţii Roşia Montană Gold Corporation S.A. pentru a afla poziţiile tuturor părţilor privind impactul asupra mediului al proiectului în cauză.”

(Sursa: „Ziua de Constanţa”)

„Ce-ar putea să afle în plus constănţeanul Nemirschi, la Roşia Montană?”, s-a întrebat BLOGpeBLOC. Păi, cei de la Gold Corporation îi vor spune că vor aurul, iar Alburnus Maior va atenţiona că moţii îşi vor apăra bisericile şi casele. Va fi cu atât mai interesant de urmărit, după vizita lui Nemirschi, ce fel de „vremuri interesante” vor urma pentru zona Roşia Montană, iar BLOGpeBLOC invită publicul interesat să privească ştirea de mai sus cu interes şi să n-o uite. Cu extremă delicateţe, BLOGpeBLOC anunţă că informaţiile conform cărora la Constanţa s-ar afla un grup de investitori interesaţi în deschiderea exploataţiei cu cianuri de la Roşia Montană (uniţi în jurul unui anume Moisoiu, om de afaceri) circulă de mai mulţi ani. Suntem convinşi că într-un astfel de caz, Nemirschi va rezista oricăror presiuni de afacerişti veroşi, decişi să pună laba pe o parte din aurul presupus a exista la Roşia Montană. E de presupus, de asemenea, că într-un asemenea caz, se va încerca să se profite de statutul lui Nemirschi: fost funcţionar la Constanţa şi om propulsat la Guvern de alţi oameni, grupaţi într-un partid (PSD). Vorba ceea, în România vicleană, ştii în cine dai, dar nu ştii cine ţipă! La nemţi e mai elegant: ăla în care dai e ăla care ţipă, de-aceea o duc şi atât de bine! Este straniu, totuşi, ce rapid a ajuns acest Nemirschi la Roşia Montană când are pe cap probleme atât de stringente (numai lipsa de gropi de gunoi ecologice şi reţelele de zone protejate cerute de UE ar trebui să-i ia somnul şi timpul!)! BLOGpeBLOC îi urează succes în evaluarea competentă a „cazului” Roşia Montană, fără "băieţi"!

Foto: Traian George Horia (Ziua CT)

În imagine: Ministrul Nemirschi de la Mediu (foto stg.), aruncând o ocheadă spre zona Roşia Montană (foto dr.) , acolo unde moţii nu prea seamănă cu dobrogenii

Scrisoare pentru premierul Boc: Rugăm mumos, nu daţi bani la SPP!

Aflăm din „Cotidianul” că Serviciul de Pază şi Protecţie (SPP) vrea un sediu nou. Mai precis, băieţii cu frunţi înguste şi neuroni sub frunţi, ar vrea un palat de 31 milioane euro peste drum de Palatul Cotroceni. Într-o ţară mai renumită prin gafele sepepiştilor decât prin numărul de atentatori la sănătatea demnitarilor, ni se pare o idee grobiană. BLOGpeBLOC denunţă acest proiect ca total neadaptat realităţilor contemporane. Mai mult, este de menţionat că un asemenea proiect- care oferă un acoperiş superb unei structuri militare, dar lasă sub cerul liber o mulţime de civili- este specific societăţilor totalitare şi nu democraţiilor. Prin acest proiect, o regulă generală care a guvernat sărmana Românie (regula se numea "chiar de eşti trântor cu câteva clase, dar ai muşchi şi uniformă, vei câştiga întotdeauna mai mult decât cei fără uniformă") este reconfirmată. BLOGpeBLOC solicită premierului Emil Boc să nu aprobe sumele pentru Palatul SPP, deoarece „băieţii” încap foarte bine şi unde stau acum.
În imagine: Un SPPist care dirijează circulaţia în palatul lui PSD-Iliescu Ion (pe fundal) din strada Atena, din Capitală. Uitaţi-vă la el: arată omul ăsta că ar fi stat prea mult în ninsoare?

Foto: Traian George Horia
Notă: Măreşte imaginea cu clic!

Să mă prezint: Orban din "ţara limbilor", comisar pentru multilingvism

Nu discutăm aici câţi neaveniţi (furnizaţi de partidele românesti) lucrează (sau se fac că lucrează) acum pentru Europa. Iată, însă, că una dintre cele mai insolite informaţii, pusă pe flux de Mediafax, soseşte tot din zona asta: cică românul Leonard Orban, comisar european pentru multilingvism, a anunţat că va efectua o vizită în România. Din ciclul "Un comisar nu acuză", omul va fi simţit şi el nevoia să se anunţe că vine, doar-doar o arunca vreunul cu covoare roşii. Comisarul Orban pentru multilingvism va avea nişte întâlniri „la nivel înalt”, dar BLOGpeBLOC îl îndeamnă să mai facă şi puţin "teren" prin ţară: să meargă, de exemplu, la Vladimirescu (Constanţa) unde copilul Iliuţă merge spre şcoală printre lupi, să meargă la Sarichioi, unde ţăranul poreclit Pogo-Pogo este muritor de foame, să meargă la Tortomanu, unde Eliza Pâslaru are copilul infectat cu HIV prin sistemul sanitar. Toţi oamenii ăştia sunt cetăţeni europeni, stau bine cu limbile (pentru că veşnicia limbii s-a născut la sat, dacă Orban n-o fi aflat) da’ nu prea-i ascultă nimeni, exceptând unii ziarişti. Iar Orban are întâlnirile lui "înalte" tot la oraş, adică acolo unde s-a inventat bancul cu limbile: „Câte limbi are un şef de partid?” „ Câte-i dau ăia de lângă el!”

În imagine, al treilea de la stg la drpt, comisarul L. Orban

Obama şi BLOGpeBLOC- două branduri, aceeaşi opinie

Chiar dacă acest lucru survine după aproape doi ani, BLOGpeBLOC este onorat să se vadă confirmat de însuşi preşedintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, care a observat recent că SUA "nu câştigă războiul în Afghanistan” (''U.S. is not winning the war in Afghanistan'', interviu "New York Times"- 7 Martie 2009). În 21 iunie 2007, jurnalistul Traian George Horia scria (fără să fie "analist") pentru ziarul „Adevărul”, următoarele: „Războiul (ruso-afgan, n.n.) a "rezolvat" două lucruri: a născut o generaţie de copii afgani roşcaţi ("râjâi"), provenită din violuri sau din poveştile de dragoste şi a oferit Afganistanului renumele de ţară care nu poate fi cucerită”.

Unii analişti de tip „radutudori” (de pe la Antena 3, TVR 1, Naţional, Realitatea etc) vorbesc până la alienare de „eroismul” soldaţilor români din Afganistan, dar nu suflă nimic despre complexitatea acestui „proiect militar” şi nu explică faptul că Afganistan nu înseamnă doar talibanism. Ar fi simplu, desigur, ca aceşti roboţei programaţi, autointitulaţi „analişti militari” sau „analişti politici”, să descopere în direct, la TV, un adevăr decent al contemporaneitătii: fundamentalismul religios este combătut cel mai eficient, nu prin armată de soldaţi, ci prin armată de oameni de afaceri, care aduc investiţii şi progres economic. Acest lucru, însă, devine destul de complicat, ştiut fiind că analistul de tip "radutudor" este setat, în general, pe un singur "meniu". Cel mai mişto va fi, de-acum înainte, de urmărit fibrilaţia acestor "analişti" de Dâmboviţa, nevoiţi acum să-şi revizuiască discursurile pentru TV (rămase din mandatul lui Bush) în funcţie de strategiile lui Obama. Care Obama, s-o recunoaştem, este surprinzător de tânăr în raţionamente. Comparativ cu bătrânicioşii noştri.

Photo: Eastasia.org

Antena 3, la Masa Tăcerii. Din cartierul „Brâncuşi”.

Bucureşti. Antena 3 nu mai are subiecte şi vine pe post cu... hm, să-i zicem curiozităţi: cică au ieşit locatarii din cartierul „Constantin Brâncuşi” (cartier ANL, deci plin de directori) ca să protesteze că sunt facturile prea mari! Ăsta, în opinia ştabilor din redacţia „Ştiri” a postului Antena 3, ar fi un subiect. Prin cartierele de blocuri gri din Bucureşti întâlneşti sute de mii, chiar milioane de nemulţumiţi de facturi, iar faptul ăsta s-a instalat în grupa sanguină a românului de la bloc şi a devenit unul banal, dar bieţii reporteri ai A3 sunt fugăriţi spre un cartier „special”. Ştirea a ieşit destul de prost (cu vreo 20 de oameni care nu ştiau prea bine care-i factura cea mai nasoală), aşa că, la un moment dat, BLOGpeBLOC încerca să ghicească, mai degrabă, care-i „pila” boss-ului de la „Ştiri”. Sau dacă de mâine o să răsară un nou clip publicitar în grila de programe de la A3!
Foto: Traian George Horia

Notă: Măreşte imaginea cu clic!

Fotografia lunii Martie

O imagine (incredibil de expresivă) a unor copii din localitatea de frontieră Negru Vodă (jud. Constanţa). Îţi evocă, simplu şi firesc, reflecţia: „Voir Negru Voda et apres partir!”

(foto: Th. Seran)

Spiona-s-ar şi n-au cum!

La prima vedere, expulzarea de la Bucureşti a unui ataşat din Ucraina acuzat de spionaj, poate semnifica trei lucruri: pedeapsă românească pentru canalul Bâstroe, satisfacţie oferită aliatului Statele Unite ale Americii, respectiv satisfacţie oferită aliatului (preconizat) Federaţia Rusă. Se confirmă, adică, odată mai mult, tradiţia străbună potrivit căreia, cea mai bună politică pentru România este poziţionarea între puternicii momentului. La a doua vedere, ceea ce rămâne sigur este faptul că acest scandal ar fi putut fi evitat dacă ucrainenii ar fi cerut şi ei informaţii, ca toţi oamenii, direct de la chinezi. E-adevărat că nu scrie „Made in China” pe hărţile, armele şi hainele soldatului român, da' se subînţelege.

Foto: Traian George Horia

Notă: Măreşte imaginea cu clic!

Pariu cu Justiţia, la Constanţa

Pe 21 februarie a.c., BLOGpeBLOC avertiza (articolul "Peştele de la chipiu se împute") asupra unui fenomen devenit obişnuit la Constanţa: în fiecare an, în apele teritoriale româneşti, Poliţia de Frontieră capturează pescadoare turceşti sosite la braconat de calcan, iar judecătorii de la Constanţa aproape că solicită "Scuze!" braconierilor, îi elibereză şi le înapoiază navele. Niciunul dintre aceşti magistraţi nu par emoţionaţi că astfel de nave produc distrugeri mari nu doar în coloniile de calcan, dar şi printre delfini sau alte specii valoroase, oricum grav afectate de activităţile umane. La puţin timp după articolul BLOGpeBLOC, în noaptea de 01 spre 02 martie, un pescador turcesc a fost capturat, existând suspiciunea că pescuia ilegal în apele României. BLOGpeBLOC susţine un rămăşag cu Ministerul Justiţiei (pe-un Cod Civil de colecţie) că şi de această dată, magistraţii de la Constanţa îi vor pune rapid în libertate (cu "scuzele" de rigoare) pe braconieri.

În imaginea (nr.1): Plasă de "pescuit intensiv" interzisă, capturată de la braconierii din Marea Neagră

Notă: Măreşte imaginea cu clic!

Foto: Traian George Horia

Veşti bune: Radu Tudor nu vine director la Colegiul Naţional de Atac

Dacă veţi învârti la manivelă, aţi putea descoperi că discursurile-„roboţel” ale lui Radu Tudor (TV Antena 3) la decesul fiecărui militar român în Irak sau Afganistan sunt cvasi-identice: că angajamente, că pregătire militară, că tehnică de luptă, că bla-bla-bla . Omul ăsta varsă tone de cuvinte dar descoperi cu spaimă, pentru timpul tău pierdut, că în majoritatea zdrobitoare a cazurilor, el n-are nimic de spus. Ghicim dinainte pe cine critică, deci cunoaştem dinainte pe cine apreciază. Un păpuş mare pus în geam ca să aştepte pensia lui Voiculescu, iar geamul ăla e doar o sticlă de televizor: Antena 3. Aşa arată la ei un „analist”, într-o Românie care se consideră „modernă” prin verticalitatea mass-media. Onest, Mircea Badea a avut curajul şi a anunţat că nu îşi va critica patronii. Să ne mai întrebăm ce eroisme ar putea executa Radu Tudor? Îl vedeţi cu un puşcoci în cârcă, târându-se cu epoleţii lui frumoşi, printre nisipurile mişcătoare din Irak? S-ar oferi vreodată voluntar acolo, pentru unităţile speciale ale „Scorpionilor trandafirii” din Afganistan? Mai nou, aflăm din ziarul „Gardianul” că respectivul ar putea veni la conducerea unui aşa-numit Colegiu Naţional de Apărare, la propunerea unui partid (rămas) de dinozauri, numit PSD. Noi nu ştiam că o ţară precum România (cu armată cârpită, cu TABuri vechi, fără servicii şi pregătită moral să fie cucerită de bulgari doar în două-trei zile, după ce i-au fost furate jumătate din puşti la Ciorogârla) are şi un pretenţios Colegiu de Apărare. S-ar impune aici şi o mică previziune: pe cale de consecinţă la ceea ce s-a scris mai sus, e sigur că Radu Tudor si costumul lui scorţos n-ar putea fi numiţi niciodată directori la un Colegiu Naţional de Atac.

Spaime recente ale Dâmboviţei: clujenii

România are o mulţime de probleme reale şi grave, dar o parte din media se ocupă, de regulă, cu căcaturi. Mai nou, un vaier lugubru zguduie cămăşuţele fătucilor şi guguştiucilor din conducerea unor televiziuni şi ziare naţionale- de la Trustul Antena până la Evenimentul zilei. Cică-s veşti proaste: acei jurnalişti deplâng faptul că prim-ministrul Emil Boc îşi aduce oamenii lui de la Cluj, iar funcţionarii bucureşteni de la Guvern vor fi daţi afară. BLOGpeBLOC îi invită pe oamenii aceştia de presă să facă o vizită la Cluj-Napoca şi după aia să facă o comparaţie cu Bucureştii. Mai apoi, să facă un chef şi să se bucure că vin clujenii să le reconstruiască ţara.

În imagine: Muncitori din Bucureşti, descoperind un adevăr esenţial- „Nu munci prea mult, că nu mai ai timp să faci bani”

Foto: Traian George Horia
Notă: Măreşte imaginea cu clic!

Din nou despre "vedete". Cu Răduleasca.

Trebuie să fie trist să "activezi" ca ziarist la vreun „tabloid” şi să te trimită un şef de secţie sărac cu duhul ca să scrii despre chiloţii, vacanţa, îmbucătura, ţâţele, dosul vreunui personaj despre care s-a decis că este „vedetă”. Clasa asta de „vedete” din România (care-a ajuns să fie reprezentată până şi de miliardarul Ţânţăreanu!!), creată de semianalfabeţi pentru semidocţi prin laboratoarele televiziunilor sau tabloidelor, arată cam galbenă la faţă, are viaţă falsă şi nu deţine aproape nimic aristocratic în dânsa. Ca să afle mai multe, BLOGpeBLOC recomandă cititorilor săi un interviu din ziarul „Cotidianul”
(http://www.cotidianul.ro/mihaela_radulescu_sunt_inca_o_femeie_inselata_de_un_milionar_care_a_uitat_de_unde_a_plecat-74605.html), unde Mihaela Rădulescu se cam dezlănţuie. În fapt, poate că are dreptate şi n-ar fi rău ca băieţii ăştia care stăpânesc „tabloide”, să mai pună mâna pe carte şi să vadă cum arată o astfel de publicaţie „dincolo”, în Occident.

Mihaela Rădulescu: “Sunt încă o femeie înşelată de un milionar care a uitat de unde a plecat” ("Cotidianul", 24 Feb 2009 Anca Nicoleanu)

„ (...) N-am nimic cu vedetele care s-au dezbrăcat pentru ,,Playboy’’, e opţiunea lor, dar nici un jurnalist nu mai face diferenţa între fetele în sânii goi, devenite vedete doar pentru acest “talent” şi altele, care au pornit de la munca cea mai de jos în televiziune şi au muncit pe brânci, ani de zile, învâţând atât de multe despre televiziune şi făcând-o la un nivel maxim de performanţă profesională.La noi, orice piţipoancă, orice mahalagioaică şi orice fată dezbracată devine un star, îşi pune eticheta de vedetă tv şi e promovată la gramadă cu oameni care n-au nici o legatură cu promiscuitatea şi sordidul din vieţile acestora. Mi-e ruşine să fiu numită “vedetă” alături de atâtea prostituate, analfabete, agramate, mincinoase, impostoare şi bârfitoare câte bântuie azi prin televiziuni.”

„ (...) Dacă un ziar a scris o ştire despre mine, o preiau toţi, ca heringii care merg cu bancul, că singuri ar muri. Adică dacă unul e idiot, e doar o chestiune de copy/paste ca să avem în faţă o întreagă echipă de idioţi. Ziarul “Libertatea”, adus la noi de un trust care i-a dezvăţat de profesionalism şi i-a adus la adevărate performanţe în minciună şi ticăloşie, a devenit pentru mine cel mai reprezentativ ziar de proastă factură de la noi.”

Foto d: Traian George Horia