Despre amatorii din Justiţie, sau cum rămân românii departe de Europa, pe contra-performanţele unor “miliţieni” din magistratură

Într-un interviu publicat de “Jurnalul Naţional” şi intitulat (sugestiv) “Justiţia a fost umplută cu miliţieni”, profesorul Corneliu Turianu (CNSAS, foto drpt.) adaugă încă o piesă uriaşului puzzle care ne arată zilnic de ce România nu are condamnări pe marea corupţie sau pe crimă organizată (vezi doar achitarea recentă a lui Adrian Năstase sau a fraţilor Cămătaru). Turianu vorbeşte liber despre lipsa de profesionalism (mulţi i-ar spune “prostie”) a unor magistraţi, care sunt plătiţi de la bugetul de stat ca să afle unde sunt sumele furate de la buget şi ca să le recupereze, dar care nu reuşesc acest lucru. De 21 de ani, România bate pasul pe loc, are bugetul secătuit, are Justiţia monitorizată şi are “corupţie fără corupţi”- un fenomen tipic românesc, care se datorează în mare parte “lipsei de activitate” de prin Tribunale. Iată ce povesteşte profesorul Turianu, care este membru al Consiliului pentru Studierea Arhivelor Securităţii Statului şi care a ajuns şi el la o stare de saturaţie, fiind în contact zilnic cu maldărele de dosare ale turnătorilor români. Conform declaraţiei lui Turianu, un judecător (despre care BpB presupune că este prost sau lipsit de experienţă) scuză pur şi simplu un suspect turnător fiindcă „acela a adus o declaraţie dată pe propria răspundere la notariat de unde rezultă că el nu a turnat” .

“ (…) am văzut şi soluţii bizare de la instanţele de judecată care ar trebui chiar popularizate. Unele dintre ele sunt de nu-ţi vine să crezi. Fiţi atenţi : „într-adevăr există nişte indicii foarte serioase că a luat nişte bani, dar cel cercetat a adus o declaraţie dată pe propria răspundere la notariat de unde rezultă că el nu a turnat”. Ce ziceţi de asta? E posibil aşa ceva? Un judecător să judece o declaraţie notarială a învinuitului? Păi toţi inculpaţii o să declare la notariat că nu au violat de exemplu... • Deci justiţia nu e atât de oarbă? Deloc. E ca şi cum pe ultimul cuvânt al inculpatului în instanţă ai da soluţia că e nevinovat, doar pentru că el a susţinut că nu e. • Mă surprinde atitudinea dvs, mai ales că sunteţi de profesie magistrat. Până în 1996, dacă cineva zicea ceva de rău de judecători, avea în mine un duşman de moarte. Indiferent ce zicea. Atâta încredere aveam. Ce am văzut din 1996 încoace, iertaţi-mă... sunt mărturii din propria experienţă. Nu mai sunt magistraţii care erau…” (Corneliu Turianu)