“Sistemul nostru politic este răspunzător în mod colectiv pentru toţi funcţionarii pe care i-am angajat prin favoritisme, pentru privilegiile pe care le-am acordat prin lege, pentru cererile scandaloase pe care le-am satisfăcut, pentru sindicaliştii şi oamenii de afaceri pe care i-am favorizat şi pentru hoţii pe care nu i-am trimis la închisoare”. Asta a spus-o un lider politic grec, dar cât de mult se potriveşte şi cu răspunderea pe care o are sistemul politic mioritic. România a fost şi încă este o ţară care oferă şanse inegale tinerilor de condiţii materiale diferite, de aceea se şi emigrează masiv. La câţi oligofreni şi incapabili au fost angajaţi în instituţiile statului (de la Primării, Prefecturi, Judecătorii, Poliţie până la Companii Autonome, SRI, ministere, Parlament etc), se poate spune că această tristă moştenire a epocii comuniste numită cumetria a menţinut puternic România pe loc. Oameni valoroşi au rămas, deseori, îndepărtaţi fiindcă nu au avut “spate”, în locul lui a venit diletantul, valorile au plecat şi pe urmă România s-a pomenit că nu are rezultate pe utilizarea fondurilor europene, pe Justiţie, pe aplicarea legii, pe gospodărirea localităţilor etc. Din păcate, despre diletanţii din presă, discuţia s-a rezumat, de multe ori, doar la TVR, celebră pentru angajările “în familie” pe care le-a exersat încă din vremea familiei Ceauşescu. Mai există, însă, un Radio public, o agenţie de ştiri naţională, multe altele… Şi mai există, încă (stupoare!) români care au ales să nu plece din ţară, deşi, uneori, se simt stingheri şi sufocaţi de această infectă atmosferă a neprofesionalismului.
