MOTTO: “Parlamentul Romaniei pregateste legea expropierii nationale.
Comisia pentru industrii si servicii a Camerei Deputatilor a reluat seria dezbaterilor privind modificarea Legii Minelor nr. 85/ 2003. In centrul discutiilor se afla propunerea legislativa initiata de senatorii Toni Grebla (PSD) si Ion Ruset (PDL) in 2009 (…) Acest proiect ar facilita aprobarea proiectelor miniere si ar stabili pentru industria miniera derogari de la legislatia in vigoare”.
(Sursa Alburnus Maior)
BLOGpeBLOC ofera celor interesati (dar si dezinteresatilor, care
nu-s deloc putini in Romania), un punct de vedere referitor la proiectul minier
de la Rosia Montana. Mentionam ca este un punct de vedere care nu ar fi
publicat de niciuna dintre institutiile mass-media bucurestene- vorbim de cele
care au supt la tzatza financiara a Gabriel Resources. In timpul unui proiect jurnalistic
mai amplu, care incerca sa stabileasca amploarea taierilor ilegale a padurilor
din zona Campeni- Alba) discutiile cu localnicii au atins si subiectul “Rosia Montana”,
iar unul dintre ei, mic proprietar de magazin, ne-a spus: “Ei (autoritatile de
la Bucuresti- n.n.) habar n-au ce-i la Rosia. Am rezistat noi la unguri,
rezistam si la niste mitici de la Bucuresti”. Daca luam in calcul cantitatea de
ignoranta pe metrul patrat din forul legislativ, de spiritul fanariot si coruptia
omni-potente de acolo, BLOGpeBLOC inclina sa ii dea dreptate acelui om. Caci toate
aceste lucruri ii vor dezbina vesnic pe alesii neamului, iar lupta pentru
inceperea acelei exploatari arata, in fapt, neputinta Romaniei de a se depasi
si de a se dezvolta in mod firesc, asa cum au facut-o si alte democratii. In
acest moment, la 23 ani de la Revolutie, Romania exporta inca mai multi butuci
decat lemn prelucrat (de exemplu, mobila). Este un semn de trandavie cronica si/sau
de mari lipsuri ale industriei. Daca facem o paralela, se poate afirma ca, prin
promovarea proiectului minier Rosia Montana, Traian Basescu si Coalitia aflata
la putere doresc sa produca acolo bani (destul de primitiv, “tocand pietre” cu cianura) in
loc sa incurajeze dezvoltarea sistemului privat si cresterea naturala si rapida a
economiei. Caci Romania, in acest moment este o tara inerta, tinuta cu
imprumuturi externe, cu munca unor multinationale si cu banii capsunarilor din
strainatate. Daca ar fi pierduta pe drum, Romania nu ar fi ridicata de nimeni
din Occident, fiindca este considerata o tara fara resurse materiale si umane
importante. Asa incat, cel mai simplu mod de umplere a vistieriei tarii- in
conceptia “miticilor” de la Bucuresti ar fi descoperirea si adaugarea la tezaur
a faimoaselor pepite de aur de la Rosia Montana: fara truda, fara investitii
straine, fara mare efort intelectual. Rosia
Montana nu va crea multe locuri de munca- poate cateva sute- dar este
prezentata ca o salvare providentiala pentru natiune. Daca economia Romaniei (sau buna parte din ea) a ajuns sa
depinda de distrugerea unor munti din jurul localitatii Rosia Montana- Alba, atunci
devine normal de ce cateva mii dintre romani se afla azi prin Irak si
Afganistan: au plecat si ei in recunoastere, ca sa ne povesteasca la intoarcere
cum e sa traiesti intre nisipuri. Poate cel mai demn de ascultat, insa, pe aceasta spinoasa problema, ar fi taranul din Campeni care, la plecare, nu a uitat sa precizeze pentru BLOGpeBLOC: "Sa le spuneti domnilor de la Bucuresti ca la Rosia Montana nu iaste niciun graunte de aur. Niciun gram. No, a fost o gluma si astia au luat-o in serios..." Ceea ce si facem: domnule presedinte Basescu, domnilor parlamentari, cica a fost doar o gluma! La Rosia Montana nu exista aur. (foto BpB)