Inaugurăm, astăzi, o rubrică pe care ne-ar place să o denumim “Revista presei inutile”. Mulţi oameni din sistem, în frunte, poate, cu Adrian Sârbu (fostul director al trustului Pro), susţin că mass-media post-decembristă a oferit publicului mioritic ceea ce acesta a cerut. Nimic mai fals. Par egzamplu, nu publicul a cerut manele, ci presa (în frunte cu facţiunea sa de cea mai joasă speţă- ziarele de tip “Libertatea”, sau postul de televiziune Pro TV) a îndesat pe “piaţă”, subculturile urbane, de la uşa cortului, cu titlul de “divertisment” sau de “cultură autohtonă”. An de an, sub bombardamentul feroce şi televizat al lăutarilor tocmiţi la colţul străzii, sau al "analiştilor" care îşi laudă sursele de finanţare şi n-au nimic de spus, cititorul român a capitulat sau a dezertat. Căderea liberă a tirajelor de ziare şi a audienţei aşa-numitului “divertisment TV” românesc sunt concludente pentru acest fenomen, al dezertării românului din calitatea sa de consumator media. Fără scăpare, fără alternative serioase, aflat la îndemâna unor microcefali ajunşi- cu voia Sistemului- directori prin instituţiile de presă, consumatorul român de presă nu are altă alternativă decât să înveţe engleza sau franceza şi să se reorienteze către presa profesionistă, din Occident. Criza de încredere a presei româneşti pleacă, desigur, direct din calitatea îndoielnică a multora dintre proiectanţii, liderii şi scribii săi. Ea este adâncită de intrigi, de mercenarism, de amatorism, de protecţionisme. Cazuri concrete, în curând.
