Pare că guvernul Călin Popescu- Tăriceanu a fost doar o glumiţă macabră în materie de luptă pentru drepturile mioritice. Au câştigat puternic câţiva baroni locali, magistraţi şi şefi de agenţii guvernamentale: restul norodului a câştigat şi multă experienţă. Pe 28 martie 2007, Cancelaria Prim-ministrului Tăriceanu răspunde petentului X (să-i spunem şi „Doamna X”) că nu se poate băga în problema petentului, fiindcă e vorba de o decizie judecătorească şi îl trimite spre Ministerul Justiţiei. Puţin mai târziu, pe 13 aprilie 2007, Ministerul Justiţiei îl întoarce pe petentul X înapoi, spre Cancelaria Prim-Ministrului. Dansul hârtiilor pare neobosit, pe nervii şi banii petentului X. La câte instituţii inutile dar cu pretenţii de onorabilitate are România (enumerăm doar Avocatul Poporului, Curtea Constituţională, Cancelariile diferitelor autorităţi), nici nu mai surprinde că România a ajuns un gigant în producţia de hârtie şi un pitic în producerea de Justiţie.
Notă: Măreşte imaginea cu clic
