Dacă vei scrie vreodată despre TVR-ul condus de Alexandru Sassu, că este în faliment (aşa cum o făcea neprofesionist „Jurnalul Naţional” pe 1 martie 2007) te vei trezi cu un drept la replică ritos şi pe alocuri nesimţit, aşa cum se obişnuia de exemplu pe perioada nefericitului mandat al lui Tudor Giurgiu? Cum să intre TVR în faliment când profesionalismul sau lipsa sa de profesionalism de acolo vor fi alimentate permanent, fără discernământ, de la bugetul de stat? Există multe poveşti la TVR despre dezinteresul, cumetriile, personalul supranormat, foloasele necuvenite şi firmele-căpuşă de-acolo, dar rareori răzbate ceva din interiorul acestui mamut cu antenă şi cu acces la banii tuturor. Este intuitiv că Legea tăcerii şi banii unesc şi aici mai abitir decât amiciţiile de famiglie. În Raportul anual de activitate al TVR pe 2007, se preciza aiuritor: „Pe o piaţă suprasaturată şi, totuşi, în permanentă dezvoltare (anual apărând nu doar canale regionale şi de nişă, ci chiar canale generaliste cu puternică susţinere financiară – de exemplu Kanal D, Romantica, Antena 3), era firească o scădere a principalilor indicatori ai canalelor tv consacrate, din cauza fenomenului de redistribuire a publicului.” Pare ridicol, dar astfel îşi justifică neputinţele aşa-zisul management al TVR: vin alţii pe piaţă şi ăştia „micii” de la TVR nu au cum să se dezvolte, monşer. Marele TVR a ajuns să se împiedice de postul preferat al doamnelor acre şi singure, Romantica TV! Dacă băieţii de la TVR care întocmesc astfel de rapoarte, ar trece măcar o lună în sistem privat, ar fi trimişi fără îndoială, să îndoape gâştele pe şoseaua Dudeşti. Şi ar accepta probabil acest post fiindcă, la urma urmei, şi-acolo poate să pice de-o subvenţie-două. De la stat. În imagine: Un portbagaj de TVR în care ar mai încăpea de-o subvenţie
Foto: Traian George Horia
