Uneori, băieții ăștia care concep grafica pretențioasă a ziarului „Click!” oferă concluzia că o fac repede ȋn barul de deasupra redacției (evident, când e ieșit directorul Ad. Halpert), ori că o fac repede și fără să aibă abacul-pardon-calculatoriciul la ei (când e vorba de cifre și numere). Ȋn fine, ȋntr-o redacție unde bundurii sunt aduși ca specialiști, n-ar trebui să mai surprindă multe. Articolul e „varză”, ȋntr-un stil consacrat la „Click!”: n-are titlu, ȋn poză sunt ciuruite scândurile din spate da’ ei zic că s-a găurit scaunul, iar puștile trag „la unison”. Nu mai amintim că fraza „Plutoanele de execuție au fost scoase ȋn afara legii ȋn 2004, ȋnsă legislația nu se aplică retroactiv” e născută, nu făcută, ca să fie ȋnțeleasă doar de ziarist i nu de un condamnat care ar fi avut
de ales ȋntre glonț și prăjeala pe scaunul electric. Singura chestie logică e cu masa copioasă (deținutul a mâncat homar, udat cu o stropitoare plină de 7 UP), dar la haleală și la femei dezbrăcate, cei de la „Click!” se mai pricep- că doar pozează mereu prin casele miliardarilor. Priviți mereu spre dreapta: lipsește un glonț, ar trebui să se sesizeze FBI și CIA. Ȋn același articol, un biet deținut zâmbitor și un scaun mut sunt ciuruiți de patru gloanțe (ȋntr-o casetare, stg.), respectiv de cinci gloanțe (la explicația foto, drpt.). Şocant este faptul că, tocmai pentru a evita erorile de genul ăsta, astfel de explicații sunt culese de regulă cu Copy/Paste direct din corpul textului. Dar ȋn text nu a existat informația! Mai rămâne supoziția că, pentru a fi mai siguri că le-a murit un subiect, au mai tras o dată cei de la „Click!”. Cu paint-ball. Nici nu mai stăm să numărăm aici dacă ȋntre ora României și cea a unui stat din SUA sunt doar 3 ore (cum scrie la articolaș). Dinu Patriciu este un erou că aprobă salarii pentru astfel de articole curajoase, iar cititorii de metrou ai „Click!” sunt curajoși că există: BLOGpeBLOC n-ar fi reușit, ȋn aceste condiții, să scoată nici măcar o gazetă de perete. Adi Halpert, magicianule!
