Ziarul „Puterea”: Vântu și informație?

Despre ziarul „Puterea” se vorbește tot mai insistent prin mediile jurnalistice că este doar parte a unui alt proiect media al omni-prezentului Sorin Ovidiu Vântu. La urma urmei, ce importanță ar mai avea o promisiune de interviu pentru Vântu (SOV declarase anterior apariției ziarului „Puterea” că va renunța la finanțarea publicațiilor print), câtă vreme interesele afacerilor și ambițiile din plan politic ar dicta contrariul? „Puterea” a pornit, se pare, cu stângul, iar astăzi lumea se ȋntreabă ce-i cu acest ziar (după măreața sa intrare ȋn scenă, unde s-a folosit copios imaginea Marelui Gorby), care-i rostul lui și pe unde mai este el vizibil? Dacă-l răsfoiești, n-o să ȋntâlnești decât câteva kilograme de editoriale (specie ocolită, ȋn general, de publicul care s-a săturat de atâția savanți ȋn presă) și de 2-3
subiecte uzate prin exces de folosință. Dăm un singur exemplu: ediția din 30 aprilie 2010. Are „editorialul ȋn forță” (sic!) al Lidiei Mitchievici (un titlu imposibil „Despre pensiile magistraților, unii- normalitate, alții-haos”), are un articol despre yoghinii lui Bivolaru și are reportaj despre homleșii din Mall Plaza, ȋn Capitală. Nota bene, nu are reporteri și subiecte. Mitchievici, altfel o gazetară bună, reia plictisitor o temă abordată de câțiva naivi din presa ultimilor 20 de ani (cică nu vor mai fi magistrați, asta ȋntr-o țară unde Justiția este răsplătită generos la capitolele „salariu” și „pensie”, cu toate că se află sub monitorizarea CE pentru evidente probeme de funcționare și deontologie). Apoi, despre „Cazul Grig Bivolaru”, BLOGpeBLOC nu mai insistă: acolo, implicată puternic ȋn războiul dintre MISA lui Gregorian Bivolaru și autorități, presa Dâmboviței a reluat doar punctul de vedere al autorităților. A fost, probabil, doar un reflex condiționat al unor instituții mass-media care, pe vremea Guvernului Năstase (când a pornit acțiunea de desființare a MISA) au primit din greu publicitate de la stat, ca mită oficială. Reportajul „Viață ȋntre cartoane…” furnizează și o noutate ȋn materie: autorul Dana Fodor scrie că „azi, toate cele 5-6 căsuțe din zdrențe și carton au fost desființate de autoritatea locală”. Presupunând că Fodor nu precizează exact momentul acțiunii, nu era rău ca angajatul de la „Puterea” să utilizeze (mult mai onorabil) un „ȋn prezent”, pentru căsuțele desființate. Altfel, se va ȋnțelege că, la „Puterea”, articolele se redactează ȋn ziua apariției ziarului. Ceea ce ar fi transformat ziarul „Puterea” ȋn postul de radio „Puterea FM”, care ar fi un punct comun: nici ziarul, nici postul de radio nu ar fi fost vizibile pe tarabe.