Păcat de hârtia irosită (bună hârtie!) de „Adevărul de seară”, când dinții reporterului sunt prea moi ca să muște o problemă. Ȋn opinia BLOGpeBLOC, de multe ori, comentariile de aici aduc a clevetire la capul gardului și n-au nimic cu minunata specie a jurnalismului de atitudine. Uite o doamnă de la „Adevărul de seară”: dacă-l vede pe unul mergând cu furca pe o uliță din Iași, zice că știe totul despre țăranul imperial moldovenesc- trăiește din instincte, chiar dacă experiența de viață i-ar fi impus să fie prudentă. Ȋn mod cert, această Ramona Ursu, care ȋi Voșea Moldovei la „Adevărul de seară”, are zilnic acces la mess și la șampon cu mere verzi: cum să scrie tocmai ea despre cei care, după 20 de ani de istorie post-decembristă, au rămas doar cu acces la coada vacii? Dacă juna aceasta, Voșea Moldovei, ar fi locuit și dânsa măcar o săptămână ȋntr-un sat moldovenesc din Vaslui (doar un exemplu) să se trezească odată cu cocoșii de-acolo, credem că a sa compunere gramaticală ar fi sunat cam așa: „Măria ta, Băsescu, revin plictisitor, sunt eu, Ramona. Iartă-ne, măria ta, că de câteva mii de ani ardelenii ȋși construiesc din cărămidă arsă, iar noi, la Moldova, tot cu chirpici și balegă de vacă nearsă am rămas. Iartă-ne că suntem săraci și că, ȋn numele sărăciei, furăm tot, de la curent electric până la vecini, garduri și păduri, indiferent ce Guvern e la cârmă. Iartă-ne că dacă vine vreunul să ne ia la muncă, noi preferăm să rămânem ȋn cârciumă. Iartă-ne că dacă ne dă Europa bani de WC ȋn casă, noi facem WC-ul tot ȋn fundul curții. Iartă-ne că stăm ascunși după gard și nu știm a merge la primar, să-i cerem apă curentă și canalizare. Iartă-ne că suntem proști și nu ascultăm primăria când ne zice să nu construim ȋn albia râului. Iartă-ne că mai creștem câte-o vacă sau o oaie, pe care le mai și schilodim cu ciomegele, dacă ne supără. Iartă-ne că suntem invidioși și răi, și ne bârfim ȋntre noi până la moarte. Iartă-ne că ne dăm cu topoarele ȋn cap pentru pământ, iar după ce ȋl câștigăm nu-l mai muncim. Iartă-ne că ne-am luat Jipane, iar acum hrănim banca, nu copiii. Iartă-ne că, ȋn locul râului așiela de sub casă, ne-am dori un ocean de țuică. Iartă-ne că, vorba Ramonei Ursu, stăm aici de câteva mii de ani da’ nu se vede aproape nimic ȋn urma noastră, fiindcă n-avem nici măcar iluminat pe uliță. Iartă-ne, măria ta Băsescu, și transmite-i salutări lui dl. Dinu Patriciu, hai noroc, Ramonica”. (Foto: Traian George Horia)
