Exemple ca cel descris ȋn continuare sunt numeroase: jurnaliști-savanți din presa centrală și-au făcut obiceiul să „confiște” munca unor redactori din presa locală și să o prezinte ulterior ca rezultat al propriilor „strădanii”. Pe 11 fev. 2008, un cotidian constănțean publica articolul „Mircea Băsescu ȋși face club exclusivist la Techirghiol”. A doua zi, pe 12 fev. 2008, vin și cei de la cotidianul CanCan și trântesc articolul ”Fratele lui Băsescu ȋși face club pentru miliardari”. Un articol cvasi-identic, preluat pe alocuri cu punct și virgulă. Pentru că lipsa de bun-simț nu are granițe când foamea de câștig stă ȋn gât, publicația de la oraș citează ca sursă o fantomatică agenție de presă, dar nu suflă nimic despre materialul de presă al celor din Constanța. Reporterul
constănțean avea să povestească ulterior că articolul documentat la Techirghiol s-a născut după eforturi serioase: „Am ȋnchiriat o mașină și am mers o distanță lungă pe un drum de țară, plin de gropi. Ȋnainte de asta am alergat prin Techirghiol ca să găsesc o călăuză, fiindcă terenurile nu se află chiar aproape de oraș, iar eu nu cunoșteam zona. Așa le-aș fi dorit și celor de la Can Can: să tragă și ei ca să afle, dacă vor să afle…”
