26 august, 2010

INTERVIURILE BpB: Azi, Dr. Johann- Friedrich Staats (Ministerul Federal German de Justiție)


Ne ȋnspăimântă, desigur, când reflectăm asupra a tot ceea ce ar mai trebui făcut ȋn Justiția din România, aflată ȋntr-o stare deplorabilă. O bună măsură ar fi schimbarea rapidă a acelei părți din corpul de magistrați care, oricum, va pieri pe limba proprie: e vorba de acei judecători, procurori și avocați educați și nărăviți ireversibil ȋn apucăturile de rit comunist. O altă metodă rapidă, de modernizare a Justiției, este aceea de a ȋnvăța de la alții. Metoda asta nu costă și câștigă timp pentru ucenici. BLOGpeBLOC vă oferă prilejul ȋntâlnirii cu Dr. Johann- Friedrich Staats, specialist ȋn afacerile pe Justiție ale Ministerului Federal German: un interviu realizat de jurnalistul Traian George Horia.
“În Germania, avocaţii câştigă foarte puţin pentru că sunt foarte mulţi!”
Rep.: Ati afirmat că un cetăţean german are dreptul nelimitată de a se plânge. Totuşi, n-ar putea să apară o contradicţie aici dacă el se plânge Statului împotriva administraţiei locale- beneficiară a autonomiei?
J-F. S.: În Germania, fiecare cetăţean poate depune plângere împotriva unei acţiuni a administraţiei locale. El poate să se adreseze instanţei numai dacă dovedeşte că i s-a încălcat un drept fundamental. Un exemplu banal: dacă părinţii unui elev cer ca acesta să fie promovat (în sistemul de învăţamânt-n.n.), se poate ajunge la un proces, dar numai părinţii implicaţi pot depune plângere, fără ca alţi părinţi sa participe la acest demers. Un alt exemplu: poluarea fonică. Toţi cei afectaţi de acest lucru pot depune plângere. Contează, de asemenea, şi sumele de bani din litigiu.

Rep.: În România, un proces se poate prelungi uşor la 5-10 ani de zile. Care este experienţa germană în acest caz?

J-F. S.: În prima instanţă, un proces poate să dureze 3-4 luni, dar nu există o durată reglementată prin lege şi nimeni nu poate interveni în reglementarea duratei unui proces. Există, însă, o disciplină de muncă tocmai pentru a respecta o anumită “normare” a proceselor. Se întâmplă uneori ca Justiţia germană să fie admonestată de CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului- n.n.) pentru durata prea mare a proceselor. Este exclus, însă, ca un judecător să primească indicatii pentru a rezolva mai “rapid” un anumit proces.
Rep.: În ceea ce priveşte breasla avocaţilor din România, li s-a reproşat frecvent faptul că recomandările cerute dar şi examenul de barou favorizează corupţia la admiterea noilor candidaţi. Care este situaţia pentru sistemul german?

J-F. S.: Nu este nevoie de recomandare. Dacă este nevoie de recomandare, se îngreunează lucrurile. În Germania, din punct de vedere legal, cei interesaţi au dreptul de a fi admişi la barou. Din păcate, la noi, unii avocati câştigă foarte puţin pentru că ei sunt foarte mulţi: la 80 milioane germani, avem 183.149 avocaţi. Mai sunt 20.809 judecători, 5.150 procurori şi 18.931 grefieri.
Rep.: În sistemul german, procurorul care ordonă reţinerea are dreptul să continue şi ancheta penală?

J-F. S.: Procurorul- şef poate să dea indicaţii fiecărui procuror, dar nu face asta în mod obişnuit. Se poate întâmpla ca procurorul general să primească indicaţii de la ministrul Justiţiei, dar aici este un teritoriu foarte sensibil, iar acesta este extrem de reţinut. Procurorul nu face arestarea, el solicită unui judecător eliberarea unui mandat de arestare, iar daca magistratul refuză, procurorul poate să depună plângere împotriva lui. Un singur procuror va reprezenta cazul în justiţie, de la un cap la altul.
Rep.: Cum stă Justiţia la capitolul “imagine”?

J-F. S.: Nu cunosc cifre momentan, dar Justiţia în Germania are o popularitate foarte mare.