04 octombrie, 2010

Află, dragă Tanţo, fată, că sunt fruntaş ȋn Armată. Ce minciună gogonată.


Dacă sunt ucişi soldaţi români ȋn Afganistan, scenariul a devenit unul “de indigo”: guguştiucii de presă (gen RaduTudor) titrează uriaş “Au murit la datorie”, ministrul ȋi face sublocotenenţi, iar la urmă vin cioclii şi-i ȋngroapă. Nimeni nu mai aude nimic de ei sau de familiile lor. Cu riscul de a fi acuzat de defetism, BLOGpeBLOC reaminteşte că Armata Română a produs şi mulţi proşti, nu doar eroi, de-a lungul istoriei sale, iar de-aici au decurs şi măcelurile adevărate- cele de front. După ce, la 1 octombrie a.c. au mai decedat doi militari români, statisticienii au anunţat că de la începutul misiunii (în 2003), în Afganistan au fost ucişi 17 militari, iar alţi 55 au fost răniţi. Este un număr mare, opinează BLOGpeBLOC care argumentează: Armata Română se luptă acolo cu un inamic viclean, dar desculţ, care
nu are dotarea militară a forţei multinaţionale. Oare proştii Armatei noastre nu au ştiut că militarii lor trebuie să patruleze ȋn maşini de luptă care pot să ofere o protecţie reală la exploziile dispozitivelor improvizate sau ale minelor? N-au ştiut suficientă engleză ca să ceară sprijinul aliaţilor americani? Orice nătărău care azi ȋncropeşte ştiri pentru postul TV Antena 3 despre deşertul afgan, putea să ȋi ajute cu un dicţionar. Subestimarea arogantă a insurgenţilor afgani produce tot mai multe victime, dar generălimea Armiei române nu pare trezită la realitate: nu de alta, dar pe vremea când actuala generaţie de ştabi militari mioritici trăgea cu praştia după vrăbii, afganii trăgeau cu puşti adevărate după Armata federală a URSS.
Foto: Traian George Horia