30 noiembrie, 2010

România: mână ȋntinsă, atmosfera e destinsă


Dacă mulți dintre românii ajunși ȋn Occident ajung cerșetori, acest lucru se datorează și obișnuinței de acasă. Cu toate că este incriminată de Codul Penal, cerșetoria este tolerată de autoritățile române, ȋncepând cu polițiștii și continuând cu Primăriile, cu Fiscul sau Judecătoriile. Evident, ȋn timp, lucrul acesta a dat roade: imaginea națiunii române este asimilată frecvent poporului de cerșetori, iar evaziunea uriașă din domeniu a creat legendele vilelor opulente de cerșetori. Ȋntr-o țară civilizată, tânărul din imagine ar fi ȋnvățat să scrie și să citească și ar fi fost integrat unui program (non) guvernamental, prin care ar fi ȋnvățat o meserie conformă cu
abilitățile și posibilitățile sale fizice. Ȋn România, el ajunge invariabil proprietatea unei rețele de traficanți de carne vie, care ȋl va folosi ȋn România sau ȋn străinătate. Să nu creadă cineva că acest tânăr poate cerși nestingherit ȋn intersecția de la Podul Butelii din Constanța: vadul respectiv este unul prin care se scurg mii de mașini ȋntr-o singură zi și prin care, totodată, se pot scurge sume mari de bani neimpozitabile, rezultate din ȋntinsul mâinii. Ȋn plus, Poliția, Judecătoria și alte instituții locale nu vor sancționa apelarea la mila publică fiind prea ocupate ca să-și revendice de la Guvern mărirea de salarii. Care revendicare, până la urmă, e ȋnrudită cu cerșetoria, odată ce randamentul unora dintre ceste instituții este aproape de cota de avarie.
Foto: Traian George Horia