Bietul Mircea Cărtărescu ar fi câştigat Nobel pentru Literatură doar dacă Traian Băsescu ar fi fost padişah fundamentalist şi ar fi ordonat biciuirea publică a acestuia fiindcă a citit volumul „De ce iubim femeile” şi n-a înţeles nimic din el. Indubitabil, lumea noastră a devenit plicticoasă în primul rând din cauza numărului exagerat de clişee. Mereu, avem aceleaşi ştiri care explodează în gazetele dâmboviţene şi care nu aduc nimic nou în zugrăvirea lumii înconjurătoare aşa cum se prezintă dânsa. Lipsa unei minime culturi a informaţiei, ignoranţa şi trunchierea ştirilor prin neprezentarea contextului general ne aruncă zilnic într-o realitate paralelă. Ne place paralelismul. Găgăuţii de presă s-au repezit zilele trecute să anunţe că scriitorul Mircea Cărtărescu este bine cotat la bursele occidentale, în cursa pentru Premiul Nobel. Vai, dar nimeni nu şi-a permis un reminder şi o observaţie de bun-simţ: de mult timp, Premiul Nobel este unul intens politizat. Fapt ce nu îi oferă cărtărescului aproape nicio şansă. Spre exemplu, dacă e o problemă internaţională cu Iranul, Nobel pentru Literatură se va duce la o anonimă de acolo, dacă apare ceva prin Afganistan- va fi câştigat de vreun afgan stabilit prin State, iar dacă un opozant politic din Coreea de Nord sau China e scriitor, evident, Premiul va merge spre unul din statele unde oamenii mănâncă orez şi coajă de copac. Când niciunul dintre ăştia nu vor exista, cum e cazul anului 2011, Nobel pentru Literatură se va duce către un scriitor din patria-mumă: în Suedia. Nici Nobelul nu mai e ce-a fost, dar, ca să fim sinceri, vina nu e a consumatorilor de literatură bună.
Foto ClujToday
