12 februarie, 2012

Boc, politica palmelor luate la grămadă.


A demisionat Emil Boc. Dincolo de orice s-ar putea spune despre acest om, BLOGpeBLOC apreciază că Boc este un veritabil animal politic. La câte înjurături a încasat fără să crâcnească (că e pitic, că nu ştie, că e ardelean, că şi-a adus ardeleni la Guvern, că n-a aflat, că nu se pricepe, că e prost, cretin, hoţ, nesimţitor, nemernic etc) de la tot felul de fanarioţi de Bucureşti (unii pricepuţi, alţii incapabili să conducă şi o gară, dar promovaţi de sclavii de la Antena 3 sau Realitatea TV), omul ăsta s-a dovedit extrem de rezistent... În fond, Boc nu a făcut, construit sau distrus mai mult sau mai puţin decât alţi prim-miniştri postedecembrişti, dar cu siguranţă a fost cel mai înjurat: guguştiucii lui Vântu şI Voiculescu, sau altzii nu au pomenit direct de ce l-au insultat permanent, dar motivul principal îl ştie toată lumea: şi-a permis să scadă din veniturile bugetarilor şi pensionarilor, unii dintre ăştia câştigând lunar cu mult dincolo de 7-8000 lei, după o viaţă de suspans şi trândăvie. Ar mai fi un motiv: Boc a fost acuzat permanent că este executantul lui Traian Băsescu. Poate că nu este aşa: în primul ei interviu, pe care l-a acordat presei după instalarea fiului ca premier (reporter Traian George Horia), mama lui Emil Boc l-a sfătuit public pe Boc Emil să nu se certe niciodată cu preşedintele ţării. Înţelepciune de femeie bătrână. Poate că omul, pur si simplu, şi-a ascultat mama, fapt care nu ar mai fi aşa condamnabil nici măcar pentru ciutacii lui Dan Voiculescu. Boc este un animal politic pentru că a făcut politica folosind creierul şi nu inima. Aşa după cum spus-a şI un celebru politician, care nu auzise în viaţa lui de piticul Boc: “ Sarcina unui guvern nu este să aducă Paradisul la popor, ci să ţină Iadul departe”. (foto zigzag.online)