ANCHETELE BLOGpeBLOC: Despre metodele de a face bani ale romanilor din Occident: “fierul vechi”, “ziarul”, “sacosa de aluminiu”

De la acceptarea Romaniei  in Uniunea Europeana, nu putine au fost vocile occidentale care au sustinut ca tara noastra nu era pregatita sa adere la acest gigantic proiect. Unul dintre motivele des invocate s-a referit invariabil la exportul de infractionalitate: in prezent, odata cu sosirea primaverii, Gara de Nord sau aeroportul Otopeni au devenit escale pentru sute de romani care pleaca in Occident avand un singur scop: imbogatirea prin furt. Evident, nimic nu este intamplator: cum s-a vazut in mass-media autohtona, Justitia din Romania lasa frecvent  infractorii in libertate si, in plus, lacunele sistemului au permanentizat in tara analfabetismul si lipsa oricarei meserii invatate in randul unei parti largi a tineretului. Altfel spus, pe langa muncitorii care au plecat sau pleaca legal, in baza unui contract de munca, in Occident se afla in prezent zeci de mii de tineri sau mai putin tineri romani care necunoscand limbi straine sau neavand abilitati de a presta o munca oarecare, au ales sa “produca” bani prin mijloace in afara legii. Evident, in fata acestui val, autoritatile occidentale au fost nevoite sa isi regleze din mers resursele anti-infractionalitate, fapt ce presupune bani, oameni si logistica suplimentara. Noile provocari au modificat “peisajul” social chiar si acolo unde locuitorii occidental nu mai vazusera niciodata cersetori, hoti de buzunare sau de fier vechi. In general, guvernele Romaniei au pastrat tacerea pe acest subiect dar este clar ca exista o anumita satisfactie egoista: la prima vedere, Romania se debaraseaza, prin aceasta masiva “migratie” de o problema pe care nu a reusit in ani de zile sa si-o rezolve. In realitate, “problema” in sine afecteaza grav imaginea statului, furnizandu-I toate atributele de “stat tolerat” in interiorul organizatiei europene. BLOGpeBLOC a stat de vorba cu trei romani care au trecut prin Gara de Nord, cetateni mioritici inapoiati Romaniei cu sau fara voia lor. (foto: Roman arestat in direct in Londra, imagini canalul britanic PickTV)

Franta: fier vechi furat in Elvetia si dus in Franta, si invers

“Sunt de 7 ani in Franta. E bine acolo. Nu mori de foame. Am furat fier vechi, se castiga bine pe asta. E 6 euro chilul de fier, traiesti bine. Cand avem bani, facem mici, bem bere, trece jandarmii pe-acolo da’ nu ne zice nimic. Duceam cupru si din Elvetia in Franta, mai putin invers. Pe Basel- Strasbourg – St. Louis am “lucrat”, eu cu fratii mei. E simplu: furi fierul sau cuprul si dupa aia, imparti banii. E bine in Franta.  Pe 20 iulie voi avea infatisare la judecatorul francez. Ne-au prins intr-o seara, la Saint Louis. Cred ca era 25 in martie. Eram “pe treaba” cand a trecut pe-acolo o scarba de tunisian, cu un ATV. Ala ne-a vazut si a chemat politia. Ne-a dus jandarmii lor la un Centru de expulzarare unde ne-a dat de toate acolo: haine, dusuri, mancare. Dupa aia ne-antrimis spre Otopeni. Nici lucrurile pe care le-aveam acolo unde locuim nu am mai apucat sa mi le iau. Doi sunt in libertate, o sa iau legatura cu ei, sa mi le trimita in tara. Oricum, ma intorc in Franta, e bine acolo”, ne-a povestit Feriariu C., din Tecuci (jud. Galati). In martie 2013, prefectul departamentului Haut Rhin (Alsacia, nord-estul Frantei- n.n.) dispunea expulzarea imediata a unui grup de romani, format din numitii Feriariu, Irimia, Ioan si Obuf, toti din localitati situate in jud. Galati sau Vaslui, acuzati de furtul unor mari cantitati de material refolosibile, dupa cercetarea efectuata la fata locului (“flagrant delict”) de comisarul Christian Carrere de la Politia St. Louis.

Germania: haine de marca, furate cu “sacosa de aluminiu”

“Am aproape 1 an in Germania, m-a trimis inapoi acum, dar nu ma mai intorc acolo, ma duc in Franta- acolo iti da 300 de euro o singura data si te trece intr-un registru de-al lor, sa nu te uite. Macar, de-acolo nu ma intorc cu mana goala. In Germania n-a fost prea greu. Mai intai, intra in magazine unul dintre noi si vedea ce e bun de praduiala: telefoane, haine de marca, chestii de-astea. La inceput eu eram numai pe haine. Cu un clestisor de-ala de care folosesec femeile cand se aranjeaza, tai usor in jurul anti-furtului. E rau ca uneori poate sa iti iasa prost, sa tai si stofa de la rochie. Asa ca mai incolo am inceput sa folosesc alta chestie: intram in magazin cu o sacosa captusita cu folie de aluminium. . Daca ai marfa in Aluminiu, nu mai tipa alarma cand iesi din magazine. Sacosi de-astea de aluminiu fabrica tigani de-ai nostri si ni le vindea noua, destul de scump. Cum ziceam: intram in magazine, cumparam doua perechi de ciorapi, bagam in sacosa hainele de marca, plateam la cassa si plecam elegant. Nu tiuia nimic! Daca luam o haina scumpa, de- sa zic- 400 de euro, eu unul eram multumit: pe urma o dadeam cu 250 la arabi si “ma scoteam”, aveam bani si mancarea e ieftina, iar o bere o iei si la 30 de centi. E bine in Germania: daca nu ai adapost, prin gari au birouri de Caritas (organizatie umanitara catolica-n.n.), te ia aia la ei, iti da pat, haine curate, pasta de dinti, sapun, dus, mancare. Cand mergeam pe tren, ma invatase romani de-ai mei o smecherie cum sa nu mai platesc bilet, si chiar a functionat: urci in tren, stai primele 20 de minute ascuns in WC dupa aia poti sa te asezi pe bancheta, ca nu mai trec controlorii: aia-s nemti, functioneaza ca cronometru’. Eu am mers mult pe ruta Duseldorf, Frankfurt si Stutgart. ”, ne-a spus Viziru I., din Targu Neamt.

Anglia: metoda “ziarul”, in parcare la supermarket

“In Anglia am facut bani cu ziarul”, ne-a spus Petrea Bebe (48 ani), din Craiova. “M-a dus un frate de-al meu, care era lautar, la unul care impartea ziare. E metoda veche si faci bani. Luai adica niste ziare (nu multe, ca nu le cumpara nici dracu’) si te puneai la un supermarket, in parcare. Ma puneam acolo si stiam ca sunt protejat de baietii mei, adica stiam sigur ca nu vine altul cu cerseala peste vadul meu, ca aveam impartite zonele intre noi. Toata ziua, asta faceam: pandeam la carucioare, ma uitam dupa aceia care nu isi luau banutul din carucior  (fisa de deblocare a caruciorului-n.n.). Ziarul era un pretext, pricepi, cei angajati la super-market ma vedea cu sortulet si cu ziare si nu ma mai lua la goana. O parte din castig il dadeam aluia cu ziarele, si restul imi ramanea mie, mai mult de juma’te. Am facut ceva bani. Nu e mereu bine in strainatate. Frate-meu a murit pe un metrou, l-a omorat unii, niste sarbi care l-au banuit cu bani, nici azi nu stim care a fost tarasenia. Fratele meu era lautar acordeonist la un tigan care avea lautari in strada cum avea Cap-de-Porc (Ioan Clamparu-n.n.) tarfe in strada. Tiganul asta avea sase lautari adusi din Romania: astia canta pe strada si ii da lui juma’te din castig, pricepi? E bine in Anglia...”