Când vezi agitația piticilor (sindicatele Meridian, Prefecturi, Consilii Județene, Ministere ale Mediului, Adrieni Videni, mercenariatele de ziariști de la „România liberă” sau „Jurnalul național”) care cer, cu spumițe la botic deschiderea exploatației de aur de la Roșia Montană, ȋnțelegi plenar sensul sintagmei „România, țară condamnată”. Oamenii ăștia nu ȋnțeleg nimic: deschiderea lucrărilor-mamut de la Roșia Montană ar arunca România direct pe continentul Africa, pentru că, de 20 de ani, din cauza lipsei de inițiativă, țara vinde și face bani doar din ceea ce are ȋn stare brută. Ȋntr-o țară care se respectă precum Elveția, o Roșia Montană nu ar fi fost posibilă: Elveția are pădurile la stat și nu dă bușteni la export. România post-decembristă a ales (spre exemplu) soluția facilă a exportului de bușteni (soluție de țară subdezvoltată) ȋn loc să prelucreze ȋnalt lemnul și să ȋl vândă ca și mobilă (soluție de țară dezvoltată), care i-ar fi adus mai mulți bani. Așa și cu Roșia: zona poate fi dezvoltată cu agroturism (soluție de țară dezvoltată), dar niște indivizi- parte corupți , parte proști și
o minoritate de bună credință, dar manipulată, și-au pus ȋn cap să dărâme șapte munți ca să vândă aur (soluție de țară subdezvoltată). Ziarista Dana Gherman de la „Adevărul de seară” le-ar putea explica proștilor, corupților și naivilor care susțin proiectul RMGC Roșia Montană, mai multe, folosind un singur exemplu: ȋntr-o comună din județul Cluj, niște bălți ocolite de toată lumea au fost introduse ȋn circuitul turistic (cu bani europeni), iar acum hrănesc comunitatea, fiindcă aduc vizitatori. „Lipsa de inițiativă ȋi face pe mulți care stau pe adevărate comori să cerșească la poartă mila statului”, susține Dana Gherman. Mișto frază: ȋn fapt, toți oamenii aceștia sunt cerșetori care cer statului dreptul să sape la Roșia Montană, o groapă ȋn locul unui munte. Nu vor să construiască acolo o casă de oaspeți- asta ar cere muncă calificată și, ȋn plus, banii ar veni mai greu.
