Unii ȋntreabă cât vor mai rezista moții de la Roșia Montană asaltului miticilor și ciutacilor. Răspunsul nu este chiar complicat: moții n-au nicio problemă, ei sunt altfel de oameni- l-au ȋnvins pe Kossuth, o vor face și cu oamenii lui Dan Voiculescu. Credem că, dacă erau dâmbovițeni de Capitală, interesele subterane din Casa Presei ar fi sufocat
demult Roșia Montană (cu presupusul său tezaur aurifer) și stă ca dovadă pierderea Parcului Bordei- cel care a rezistat asalturilor doar fo câteva luni. Un exemplu tipic de articol "teleghidat" (foto sus) pentru tinerii studioși de la Facultatea de Jurnalim- Ştiințele Comunicării ȋl găsim (unde altundeva) decât ȋn lumea ciutacilor, numită atât de plastic, „Jurnalul Național”! Cititi acolo: e proces pe rol, e sentință pentru a doua zi, iar la redacția „Jurnalul”, unde tocmai se răsturnase carul din Caracal, s-a simțit chiar atunci nevoia
să se dea peste bot „bozgorilor” ce jenează proiectul Roșia Montană. Ce s-or mai chinui atât ciutacii ăștia, nu se ȋnțelege, că doar la Tribunalul București s-a semnat și condamnarea parcului Bordei. Ce este, oare, vizibil din acel jenant experiment de presă? Păi, insistența pe proces sugerează că există interese stringente ca o anumită sentință să iasa așa cum este dorită: un dosar-carton (vorba autoarei) care le-ar turna unora ȋn cur beton (vorba altora) dacă nu ar ieși treaba așa cum trebuie. Ciutacii sunt neprofesioniști inclusiv cu fotografia: ei au pus ȋn pagina 9 o lozincă uriașă anti- Roșia Montană (foto 1). Se auto-sfidează. Jenant. Prazul ȋl mai poți ȋmblânzi, dar scorpia din unele subiecte ale ciutacilor, ba.
