Tucă nu știa să zică râu, rățușcă vămuită, ciutaci, Roșia șutită, iar "
Mișcarea de rezistență" a gazetei sale pare că se oprește atunci când e vorba de două lucruri: praz și aur. De-aceea, o anumită conduită a ziarului "
Jurnalul Național” a ajuns să ȋnhame gazeta asta din ce ȋn ce mai
subțire, la același car cu
mercenariatul de la
„România liberă”, trust pus neoficial ȋn slujba Puterii: altfel spus, alătură doi inamici (aparent) neȋmpăcați-
Traian Băsescu și
Dan Voiculescu. Pentru că o astfel de alăturare ar putea să
mânjească, BLOGpeBLOC ȋi propune pe președintele Băsescu să treacă ȋn tabăra celor ce se ȋmpotrivesc crimei ecologice de la Roșia și să părăsescă (din nou)
„soluția imorală”. Nu-i nicio rușine să salvezi vreo 7 munți de la distrugere și să ȋncepi
Elveția românească de-acolo, din
Ţara Moților. Articolul
„Opozanții Roșia Montană pierd pe toate fronturile” este doar un exemplu de
barbarie jurnalistică și, din punct de vedere al BpB, nici măcar nu este surprinzător că Marius Tucă nu-și dă demisia după o asemenea abdicare de la principiile deontologiei profesionale: el, articolul pare ȋnsăilat ca să influențeze o decizie judecătorescă, iar ȋn limbaj jurnalistic, s-ar constitui ca o
„comandă” (opinia BpB
, care a văzut chestiuni din astea mult mai
iabrașe). Pe fruntea directorului Tucă parcă ar scrie invizibil
„foame de bani”, iar BpB va cerceta cui a aparținut pixul carioca. Să spicuim acum din articolul produs de ciutaci: zice
„Mâine, judecătorii de la Tribunalul București vor trebui să se pronunțe cu privire la cererea formulată de Greenpeace și Centrul de Resusrse Juridice (CRJ) pentru suspendarea certificatului de urbanism, obținut recent de Roșia Montană Gold Corporation (RMGC). (…) Acum e greu de crezut că noul aviz, luat ȋn baza a 4000 de pagini, cu un „dosar beton” vorba lui Ion Dumitrel, președintele CJ Alba, să nu fie considerat cel puțin la fel de bun. După ce instanța va da câștig de cauză investitorilor româno-canadieni, ce vor mai face ungurii…?”. Grețos: ȋn „Jurnalul” s-a ajuns să se invoce
„pericolul unguresc”, o lozincă uitată din anii ’90, ca să se justifice o crimă ecologică pe care și-o doresc niște canadieni. Şefii Jurnalului n-ar putea spune când și-au făcut ei ultimul concediu ȋn Apuseni ca să sprijine economia locală si dau semne că habar n-au dacă la Roșia trăiesc oameni cu două mâini, dar vorbesc ȋn numele lor printr-o fătucă care vrea și ea un colț de pită (ei ȋi zic „salariu”). Ironia face că de data asta, nu „bozgorii” vor să ia (ăștia vor Roșia nestricată), ci unii care-s mândri că-s români aterizati pe-aici. Odată ce ȋn România ȋncă se mai poate fura cu orice fel de hârtii- inclusiv cu ziaru’, de ce n-ai fi mândru?
Tucă nu știa să zică râu, rățușcă vămuită, ciutaci, Roșia șutită, iar "Mișcarea de rezistență" a gazetei sale pare că se oprește atunci când e vorba de două lucruri: praz și aur. De-aceea, o anumită conduită a ziarului "Jurnalul Național” a ajuns să ȋnhame gazeta asta din ce ȋn ce mai subțire, la același car cu mercenariatul de la „România liberă”, trust pus neoficial ȋn slujba Puterii: altfel spus, alătură doi inamici (aparent) neȋmpăcați- Traian Băsescu și Dan Voiculescu. Pentru că o astfel de alăturare ar putea să mânjească, BLOGpeBLOC ȋi propune pe președintele Băsescu să treacă ȋn tabăra celor ce se ȋmpotrivesc crimei ecologice de la Roșia și să părăsescă (din nou) „soluția imorală”. Nu-i nicio rușine să salvezi vreo 7 munți de la distrugere și să ȋncepi Elveția românească de-acolo, din Ţara Moților. Articolul „Opozanții Roșia Montană pierd pe toate fronturile” este doar un exemplu de barbarie jurnalistică și, din punct de vedere al BpB, nici măcar nu este surprinzător că Marius Tucă nu-și dă demisia după o asemenea abdicare de la principiile deontologiei profesionale: el, articolul pare ȋnsăilat ca să influențeze o decizie judecătorescă, iar ȋn limbaj jurnalistic, s-ar constitui ca o „comandă” (opinia BpB
, care a văzut chestiuni din astea mult mai iabrașe). Pe fruntea directorului Tucă parcă ar scrie invizibil „foame de bani”, iar BpB va cerceta cui a aparținut pixul carioca. Să spicuim acum din articolul produs de ciutaci: zice „Mâine, judecătorii de la Tribunalul București vor trebui să se pronunțe cu privire la cererea formulată de Greenpeace și Centrul de Resusrse Juridice (CRJ) pentru suspendarea certificatului de urbanism, obținut recent de Roșia Montană Gold Corporation (RMGC). (…) Acum e greu de crezut că noul aviz, luat ȋn baza a 4000 de pagini, cu un „dosar beton” vorba lui Ion Dumitrel, președintele CJ Alba, să nu fie considerat cel puțin la fel de bun. După ce instanța va da câștig de cauză investitorilor româno-canadieni, ce vor mai face ungurii…?”. Grețos: ȋn „Jurnalul” s-a ajuns să se invoce „pericolul unguresc”, o lozincă uitată din anii ’90, ca să se justifice o crimă ecologică pe care și-o doresc niște canadieni. Şefii Jurnalului n-ar putea spune când și-au făcut ei ultimul concediu ȋn Apuseni ca să sprijine economia locală si dau semne că habar n-au dacă la Roșia trăiesc oameni cu două mâini, dar vorbesc ȋn numele lor printr-o fătucă care vrea și ea un colț de pită (ei ȋi zic „salariu”). Ironia face că de data asta, nu „bozgorii” vor să ia (ăștia vor Roșia nestricată), ci unii care-s mândri că-s români aterizati pe-aici. Odată ce ȋn România ȋncă se mai poate fura cu orice fel de hârtii- inclusiv cu ziaru’, de ce n-ai fi mândru? 
