BLOGpeBLOC identifică o altă greșeală frecventă ȋn presa de Dâmbovița: scriitorii de la ziare (și chiar televiziuni) scriu „paparazzii”, cu speranța că, pentru limba română, ar fi vorba de un plural. Dar „paparazzi” (având forma de singular „paparazzo”) este un biet substantiv preluat din limba italiană (vezi și Dicționarul Zanichelli, 1996)
și desemneză, deja, un plural (mai mulți fotografi care vânează celebrități). De aceea, când guguștiucul de presă bucureștean scrie „paparazzii”, el folosește o limbă total necunoscută, care nu este nici română, nici italiană, nici măcar pakistaneză. El scrie, adică, ȋntr-o limbă proprie și personală (așa cum se ȋntâmplă ȋn acest articol dintr-un ziar de metrou) care ar trebui să-l umple de mândrie inclusiv pe patronul său (ȋn cazul de față, „frații-cărămidă” Negoiță, din București) că are atâtea poligloate ȋn curtea redacției. Substantivul „paparazzo” este lăsat moștenire presei de celebrul film al lui Federico Fellini „La dolce vita”, din 1956. Ei, uite că Felini nu s-a gândit să lase gintei latine de la București și vreo câțiva corectori pentru redacții.
și desemneză, deja, un plural (mai mulți fotografi care vânează celebrități). De aceea, când guguștiucul de presă bucureștean scrie „paparazzii”, el folosește o limbă total necunoscută, care nu este nici română, nici italiană, nici măcar pakistaneză. El scrie, adică, ȋntr-o limbă proprie și personală (așa cum se ȋntâmplă ȋn acest articol dintr-un ziar de metrou) care ar trebui să-l umple de mândrie inclusiv pe patronul său (ȋn cazul de față, „frații-cărămidă” Negoiță, din București) că are atâtea poligloate ȋn curtea redacției. Substantivul „paparazzo” este lăsat moștenire presei de celebrul film al lui Federico Fellini „La dolce vita”, din 1956. Ei, uite că Felini nu s-a gândit să lase gintei latine de la București și vreo câțiva corectori pentru redacții.
