BLOGpeBLOC aşteaptă cu ȋncântare ziua când colacul de salvare al Televiziunii Publice (taxa faimoasă pentru abonamentul TVR), va fi desfiinţată, iar rumegătorii de bani publici de acolo vor intra pe piaţa liberă a concurenţei pe audienţă, ca să se mai ȋntreţină şi singuri. Ȋn fine, nu-i vina duduiţei care ȋncearcă ȋn toate dimineţile, o emisiune de Revista Presei la emisiunea de la TVR1: S.O. Vântu şi alţii ca el au cam decimat presa scrisă aşa că a ajuns aproape firesc să dezbaţi subiectele zilei (la Televiziunea Naţională) cu publicaţii de nişă (gen revista “Flacăra”), care auarticole la fel de cuminţi şi ordonate ca şi pietrele cubice din drumul Patriarhiei.Totuşi, umorul involuntar merită reţinut pentru posteritate. Bunăoară, la finalul emisiunii de azi-dimineaţă (cităm din memorie) simpatica realizatoare a conchis: “Hai să mai facem referire şi la lucruri mai plăcute”, şi a continuat prezentând cartea… “Crima de la Jubileu” din colecţia “Crime scene”. BLOGpeBLOC credea că stirile de acest gen, cu "crime plăcute”- adevărate pastile de euforie, sunt doar apanajul televiziunilor de tip PRO TV: acolo, se duce fătuca sau guguştiucul-reporter la locul faptei, găseşte pe unul cu un topor ȋnfipt ȋn cap, filmează, iar dacă-s rănile prea grave, ȋşi completează ştirea de 80 de secunde cu un interviu luat toporului. La TVR e mai rafinat: crima devine plăcută la răsfoitul ziarelor, eventual la o ceaşcă de cafea oferită de popor. Că tot bobolul crează şi personajele, şi toporul.
