Când ȋi vezi pe la tembelizor cum explică ei pretențios starea râului și ramulu
i mioritic, și când le citești prin gazete rafinatele lor opinii (ca un singur exemplu, uite-l la “Adevărul” pe Ovidiu Nahoi, care cunoaște așa de bine atât de multe, că nimeni nu-l mai poate urni din profesionalismul ce-l ține captiv, ȋl leagănă și-l alăptează) ai zice că ăștia sunt deținătorii adevărului suprem. Din păcate, Binele, Frumosul, Adevărul rămân frecvent (inclusiv la “Adevărul” lui Nahoi si al altora) doar niște nenorocite de categorii filosofice. Teoria BLOGpeBLOC este că la dezastrul statului român din ultimii 20 de ani a contribuit vârtos inclusiv atitudinea conducătorilor unor instituții mass-media, prin cultivarea unei cenzuri (sau auto-cenzuri) extrem de primitive. In contextul acesta, unii jurnaliști adoptă din start filosofia trestiei (uite-l pe Mircea Badea, cu celebrul lui dicton “Voiculescu mă plătește, mi se pare firesc să nu-l critic”- atât a ȋnțeles el din conceptul de presă), iar alții (partea mai “turbulentă”) renunță la combat fiindcă, ȋn general, partea asta nu prea deține resurse 
materiale ca să deschida gazete și să inaugureze posturi TV, ca alternative. Astfel, jalea din România se perpetuează, prin comuniunea (contra-naturii) presă-politic-administrație.
i mioritic, și când le citești prin gazete rafinatele lor opinii (ca un singur exemplu, uite-l la “Adevărul” pe Ovidiu Nahoi, care cunoaște așa de bine atât de multe, că nimeni nu-l mai poate urni din profesionalismul ce-l ține captiv, ȋl leagănă și-l alăptează) ai zice că ăștia sunt deținătorii adevărului suprem. Din păcate, Binele, Frumosul, Adevărul rămân frecvent (inclusiv la “Adevărul” lui Nahoi si al altora) doar niște nenorocite de categorii filosofice. Teoria BLOGpeBLOC este că la dezastrul statului român din ultimii 20 de ani a contribuit vârtos inclusiv atitudinea conducătorilor unor instituții mass-media, prin cultivarea unei cenzuri (sau auto-cenzuri) extrem de primitive. In contextul acesta, unii jurnaliști adoptă din start filosofia trestiei (uite-l pe Mircea Badea, cu celebrul lui dicton “Voiculescu mă plătește, mi se pare firesc să nu-l critic”- atât a ȋnțeles el din conceptul de presă), iar alții (partea mai “turbulentă”) renunță la combat fiindcă, ȋn general, partea asta nu prea deține resurse 
materiale ca să deschida gazete și să inaugureze posturi TV, ca alternative. Astfel, jalea din România se perpetuează, prin comuniunea (contra-naturii) presă-politic-administrație.
Priviți spre dreapta, un mic exemplu de "comuniune" dat la-mare-repezeală: ȋn perioada 29 octombrie- 3 noiembrie 2007, ziarul “Adevărul” a publicat o serie de anchete (cu documentarea făcută la fata locului) referitoare la tăierile ilegale de păduri din țară (foto 1-7). Pe 8 noiembrie 2007, Regia Romsilva a cedat nervos și, sub semnătura directorului Gh. Dima, a cumpărat niște publicitate la “Adevărul” (vezi foto 8). Evident, seria de anchete "Adevărul" s-a blocat aici. Să nu credeți, ȋnsă, că s-au oprit și tăierile abuzive de păduri, respectiv, ȋnaintarea României spre o nouă culme a deșertificărilor. Tăiați, bă, până o să vă ȋnghită nisipul.
